Recomandă-ne
Meniu
Căutare aici
Forma de intrare
Linkuri utile


Articole recente
[29.03.2014]
Să aducem bucuria Învierii lui Hristos celor mai trişti ca n...
[02.01.2014]
Daruri de Craciun 6
[24.02.2013]
Codexul Imparatesei Teodora
[11.02.2013]
Soborul Sfinţilor Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cu...
[02.02.2013]
Cuvinte pentru o bună vieţuire - Sf. Maxim Mărturisitorul
[01.02.2013]
Sfantul Eftimie cel Mare
[01.02.2013]
Ura se naste prin pomenirea raului!-Sf.Macarie cel Mare
[19.01.2013]
Botezul Domnului - Boboteaza
[25.12.2012]
Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei, mare făcător de minu...
[19.12.2012]
Mos Nicolae
[18.12.2012]
De Crăciun dăruieşte bucurie!
[21.09.2010]
Nasterea Maicii Domnului
[18.09.2010]
În biserici Te voi binecuvânta, Doamne!
[30.07.2010]
Pomenirea Sfintei Marei Muceniţe Marina
[28.07.2010]
„Zoia cea de piatră”: o minune din zilele noastre a Sfântulu...
[01.06.2010]
Istoria Sfintei Noii Mănastiri Neamţului, care se află în Ba...
[20.03.2010]
Să ajutăm copiii cu deficienţe de auz!
[12.02.2010]
Apariţie editorială: "Mitropolitul Visarion Puiu: Viaţa şi o...
[09.02.2010]
Puterea Rugăciunii și Oamenii de Știință!…
[09.02.2010]
Cum ierarhizăm prioritățile în viața noastră…(pildă)
Arhivă
Calendar
«  Martie 2010  »
LnMaMrJViSbDu
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031
Imagini recente
Home » 2010 » Martie » 7 » ACATISTUL MAICII DOMNULUI în cinstea icoanei făcătoare de minuni de la Mănăstirea Vărzăreşti
ACATISTUL MAICII DOMNULUI în cinstea icoanei făcătoare de minuni de la Mănăstirea Vărzăreşti
13:25

               

Din istoria icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la mănăstirea Vărzăreşti

Icoana Maicii Domnului a fost adusă la mănăstirea Vărzăreşti, care poartă hramul „Naşterea Maicii Domnului”, la începutul veacului trecut, adică după anul 1900, cum se presupune, de la mănăstirea Rudi. Maica Eleonora, care a venit la mănăstire în anul 1922, afirmă că icoana era de acum la Vărzăreşti.
Cândva această icoană a trecut printr-un incendiu, dar n-a ars.
Prin anul 1901, după cum mărturiseşte inscripţia de pe îmbrăcămintea de metal, icoana a fost reparată şi reânnoită.
Până în anul 1959 icoana Maicii Domnului s-a aflat în bisericile mănăstirii Vărzăreşti: vara -  în biserica de vară cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dumitru”, iar iarna – în biserica de iarnă cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, mângâind şi ajutând cu puterea Sa cerească de Mamă pe măicuţele şi surorile ce Îi slujeau.
Odată cu închiderea mănăstirii (anul 1959) se încep şi peregrinările  icoanei.
În ziua în care au sosit camioane să încarce icoanele mănăstirii pentru a fi transportate la Căpriana, două surori mai tari de fire (sora Alexandra şi sora Elisaveta) şi-au adunat tot curajul şi au intrat în biserică prin altar, fără a fi observate de nimeni. Au luat icoana Maicii Domnului şi au dus-o în chilia surorii Elisaveta, care se afla în apropierea bisericii. Peste puţin timp sora Elisaveta a trecut cu traiul în sat, iar icoana a fost luată de sora Alexandra în chilia sa.
Maicile şi surorile mai bătrâne spun că în tot acest timp Maica Domnului era cu ele – se adunau toate în chilia surorii Alexandra şi se rugau Preacuratei. De era secetă, în ziua în care se făceau rugăciuni pentru ploaie în acea chilie, până seara ploua numaidecât. Iar când ploaia ţinea prea mult timp, ele făceau rugăciuni pentru contenirea ei, şi ploaia contenea.
Într-o noapte a anului 1977, în  timpul cutremurului de pământ, maicile şi surorile au alergat la icoana Maicii Domnului şi mare le-a fost mirarea, când au văzut candelele din faţa icoanei aprinse (fără ca cineva dintre ele să se apropie să le aprindă) – candelele s-au aprins de la sine.
Peregrinările icoanei Maicii Domnului nu se termină aici.
Sora Alexandra avea nişte rude, printre care şi un preot, părintele Dumitru. Ea s-a înţeles cu ei să le dea icoana Maicii Domnului, chipurile pentru o păstrare mai sigură. Aflând de această înţelegere, maicile şi surorile s-au împotrivit şi au hotărât chiar să privegheze chilia surorii Alexandra.
Văzând că nu pot scoate icoana ziua, au   venit după icoană în timpul nopţii şi, acoperind-o cu o pânză, au dus-o la maşina care îi aştepta mai la deal de mănăstire, lângă cimitir. Pe drum maşina a nimerit într-un accident, în urma căruia părintele a rămas cu un picior fracturat.
După transmiterea icoanei, sora Alexandra n-a mai primit pe nimeni în chilia sa, pentru a ascunde fapta săvârşită. Însă ea n-a reuşit să ascundă aceasta de inimile simţitoare, care locuiau prin apropiere. Toate maicile şi surorile au început să o mustre pentru că a îndrăznit să dea comoara mănăstirii pe mâini străine.
Sora Alexandra şi-a dat seama de greşeala făcută şi, mustrând-o conştiinţa, a rugat rudele la care se afla icoana să o aducă înapoi. Ele au refuzat, iar în acest timp sora Alexandra s‑a îmbolnăvit şi a murit.
Părea că nu mai era nici o nădejde de a reântoarce icoana Maicii Domnului. Dar Maica Domnului a binevoit să miluiască inimile maicilor şi surorilor, astfel icoana a revenit la mănăstire. Şi acest lucru s-a înfăptuit într-un mod minunat.
În 1994 mănăstirea a fost redeschisă. Puţin câte puţin începuse să se adune obştea mănăstirească. Surorile nou-venite,  aflând de la surorile mai bătrâne că mănăstirea a avut o icoană a Maicii Domnului, care pentru dânsele era de mare preţ, dar despre care aproape că nu ştiau nimic, au început să o caute prin diferite metode. Zadarnică le-a fost, însă, căutarea. Nimeni nu le-a putut da vreo informaţie concretă despre locul unde se afla icoana.
Şi iată că într-o zi a telefonat la mănăstire o rudă de-a surorii Alexandra, anunţând că peste câteva zile va aduce o icoană a Maicii Domnului. Nimeni nici nu bănuia că anume aceasta este icoana pe care o căutau toţi de atâta timp. La 11 mai 1997 icoana a fost adusă la mănăstirea Vărzăreşti de rudele părintelui Dumitru.
Evenimentele petrecute înainte de a fi readusă icoana la mănăstire dau clar de înţeles că Maica Domnului i-a impus pe oamenii ce ţineau icoana fără nici un drept sub stăpânirea lor să o aducă înapoi la mănăstire.  Cu puţin timp înainte părintele Dumitru, la care se afla icoana, nimerise într-un accident rutier, de data aceasta pierzându-şi viaţa.
Numai după această moarte tragică rudele sale au înţeles, fiind mustrate de conştiinţă şi de Maica Domnului, că icoana Maicii Domnului trebuie întoarsă la locul unde pe bună dreptate să fie păstrată.
În săptămâna în care a fost adusă icoana la mănăstire, timp de trei zile (luni, miercuri şi vineri), o călugăriţă bătrână a văzut deasupra turnului bisericii o rază puternică de lumină care venea dinspre răsărit, din direcţia din care a şi fost adusă icoana Maicii Domnului.
Câţiva ani mai târziu, într-o noapte, o soră din mănăstire a văzut prin fereastra din chilia unde cândva a fost păstrată icoana o luminiţă de candelă. Şi ce este minunat, această luminiţă se vedea ca prin crăpătura de la obloanele unei ferestre, anume aşa cum se vedea pe timpurile când icoana se afla în acea chilie,  deşi ferestrele demult erau fără obloane.
Egumenul Serafim, duhovnicul mănăstirii, povesteşte: „De când s-a întors icoana Maicii Domnului la mănăstire toate lucrurile merg cu mult mai bine. S-a îmbunătăţit considerabil viaţa duhovnicească a obştii, a sporit şi ritmul reconstrucţiei, mai bine zis, al construcţiei mănăstirii distruse.”
* * *
Dintre alte minuni săvârşite cu ajutorul Maicii Domnului, una s-a întîmplat chiar cu egumenul Serafim. La 27 aprilie 1998, de Paştele Blajinilor, părintele Serafim urma să plece cu maşina la cimitirul din Vărzăreşti pentru a sluji cu părintele Serghie, parohul bisericii din Vărzăreşti. Când cobora dealul, părintele Serafim, care era la volan, a observat că frâna maşinii nu funcţionează. Viteza creştea şi părintele a îndreptat maşina într-un copac, reuşind să mai spună doar: „Maica Domnului, nu mă pierde!” Maşina s-a lovit de copac cu roata din stânga şi s-a răsturnat, iar roata a intrat în salonul maşinii sub volan. Părintele Serafim a rămas viu, fără nici o zgârietură.
După ce l-au scos din maşină, părintele a slujit toată ziua, după cum îşi plănuise, mulţumind Maicii Domnului pentru toate.

* * *

O tânără de 16 ani din satul Hârtop (Cimişlia), care avea o soră la mănăstirea din Vărzăreşti, povestea că ea s-a reţinut într-o seară la biserica din satul natal, unde au fost mai multe cununii. Mergând spre casă, au oprit-o trei tineri. Ea a pus mâinile la piept şi se ruga: „Maica Domnului, scapă-mă, căci eu nu pot fugi de ei.” Rugându-se aşa, s-a pomenit în curtea părinţilor ei, în preajmă nefiind nimeni.

* * *

O femeie din sectorul Nisporeni, judeţul Ungheni, a venit la mănăstirea din Vărzăreşti. După sfânta liturghie plângea, povestindu-i părintelui Serafim cum o ameninţă bărbatul ei cu moartea. Părintele a trimis-o la icoana Maicii Domnului să se roage, spunându-i că numai Maica Domnului poate să o păzească.
Nu se ştie cât s-a rugat ea, dar peste câteva zile a venit din nou la mănăstire şi cu lacrimi în ochi a povestit că în acea zi, în care se rugase la icoana Maicii Domnului, cum a ajuns acasă bărbatul ei a luat toporul şi, intrând în bucătărie, a vrut să o lovească. Femeia a reuşit să strige: „Maica Domnului, apără-mă!” Bărbatul a scăpat toporul din mână şi a întrebat mirat: „Ce-am vrut să fac?”

* * *

Preoteasa Profira din satul Grătieşti, mun. Chişinău, suferea de o boală cronică: bursită calcaroasă la umărul drept. Medicii insistau să o opereze, însă ea a refuzat. În anul 1999, în Postul Mare, a venit la mănăstirea din Vărzăreşti la rugăciunea Sfântului Maslu. Acolo a luat parte la Sfânta Liturghie, la rugăciunile Sfântului Maslu şi la rugăciunile Sfântului Vasile cel Mare. În acelaşi timp se ruga lui Dumnezeu cu cuvintele: „Vindecă-mă, Doamne, că neputincioasă sunt”, implorând tămăduirea mânii la care avea dureri foarte mari, încât nici nu putea să-şi facă semnul Sfintei Cruci.
După rugăciune a luat ulei sfinţit la Sfântul Maslu, amestecat cu ulei de la candela icoanei Maicii Domnului. Acasă, după rugăciunile de dimineaţă, se ungea la umăr cu acel ulei sfinţit, rugându-se în continuare la Maica Domnului.
În Postul Adormirii Maicii Domnului a revenit din nou la mănăstirea din Vărzăreşti la aceleaşi rugăciuni. Întorcându-se acasă, a continuat să se roage şi să se ungă cu ulei sfinţit. La 27 decembrie 1999, sculându-se dimineaţa, şi-a dat seama că durerea a dispărut, iar mai târziu s-a convins că boala s-a tămăduit complet. După aceasta s-a mai uns câteva zile, dar continuă să spună rugăciunea zilnic, mulţumind lui Dumnezeu şi Maicii Domnului pentru mila dăruită ei.

Mulţi credincioşi vin la mănăstire şi mulţumesc Maicii Domnului pentru ajutorul şi pacea din familiile lor.


Acatistul Maicii Domnului

în cinstea icoanei Sale făcătoare de minuni de la Mănăstirea Vărzăreşti

După obişnuitul început, se zice:

Condacul 1
O, Preacurată Fecioară, ceea ce eşti plină de daruri, Maica creştinilor şi ocrotitoarea Mănăstirii noastre, stăm acum în faţa cinstitei tale icoane. Şi tu fiind de faţă, ajută-ne cu mila Ta, ca noi cu inimă curată, cu sufletul smerit, cu minte plecată şi dragoste adevărată să-ţi cântăm Ţie cu credinţă: Bucură-te, Preamilostivă Maică, nădejdea şi ocrotitoarea Mănăstirii noastre.


Icosul 1

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Împărăteasa cerului şi a pământului, podoaba bisericii şi nădejdea neamului omenesc, lăudat este numele Tău între toate neamurile, precum ai binevestit Tu singură după zămislirea dumne-zeiască. Pe acestea descoperindu-ni-le Dumnezeu, din mila Lui, încercăm şi noi cu buze întinate să strigăm:
Bucură-te, ceea ce stai la tronul Dumnezeirii.
Bucură-te, Împărăteasa heruvimilor şi a serafimilor.
Bucură-te, îţi spun toate puterile cereşti şi toţi sfinţii.
Bucură-te, îţi cântă Ţie toţi ierarhii, cuvioşii şi mucenicii.
Bucură-te, că ei se minunează de dragostea Ta cea către noi.
Bucură-te, mireasmă cerească de care nu ne putem sătura.
Bucură-te, desfătarea Bisericii cereşti.
Bucură-te, ocrotitoarea şi ajutătoarea Bisericii pământeşti.
Bucură-te, că înaintea Ta se pleacă tot genunchiul ceresc şi pământesc.
Bucură-te, Preamilostivă Maică, nădejdea şi ocrotitoarea mănăstirii noastre.

Condacul 2
Cerească Împărăteasă, primeşte de la noi această umilită cântare şi pleacă urechea Ta către rugăciunile noastre. Căci la Tine alergăm în scârbele şi întristările noastre, vărsând lacrimi şi ne rugăm: Linişteşte sufletele noastre cele zbuciumate ca să putem cânta lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 2
Din înălţimile cereşti arhanghelii şi toate puterile cereşti, stând înaintea Ta, îţi strigă Ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, şi împreună cu ei te slavosloveşte toată făptura, zicând:
Bucură-te, mirarea cea mare a îngerilor.
Bucură-te, propovăduirea prooro­cilor.
Bucură-te, podoaba cea aleasă a arhanghelilor.
Bucură-te, întărirea cea tare a călugărilor.
Bucură-te, lauda cea proslăvită a apostolilor.
Bucură-te, povăţuitoarea cea tare a călugărilor.
Bucură-te, înfrânarea pustnicilor.
Bucură-te, curăţenia şi slava fecioarelor.
Bucură-te, celor întristaţi de-a puru­­­­­rea mângâiere.
Bucură-te, Preamilostivă Maică, nădejdea şi ocrotitoarea Mănăstirii noastre.

Condacul 3
O, Preacinstită Fecioară, Maica lui Hristos Dumnezeu, priveşte şi spre noi, nevrednicii şi păcătoşii şi neprivind la fărădelegile noastre, trimite-ne ajutor şi mângâiere în necazurile şi suferinţele noastre. Caută spre necunoştinţele şi neputinţele noastre şi ne luminează inimile ca să cunoaştem şi să facem voia Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, şi cu bucurie să-i cântăm: Aliluia.

Icosul 3
Văzând marea Ta iubire de oameni şi fiind noi nevrednici pentru a-ţi mulţumi, te rugăm să primeşti măcar această cântare:
Bucură-te, ceea ce eşti slăvită de cetele îngereşti.
Bucură-te, că te veseleşti împreună cu toate puterile cereşti.
Bucură-te, că toţi în cer şi pre pământ te preamăresc.
Bucură-te, că din adâncul inimilor te cinstesc.
Bucură-te, ceea ce eşti floare bine­mirositoare.
Bucură-te, ceea ce eşti piatră fără de preţ.
Bucură-te, că toţi îţi strigăm cu bucurie.
Bucură-te, că noi nu-ncetăm a-ţi cânta Ţie.
Bucură-te, că ochii Tăi cei senini, pururea sunt plini de lacrimi pentru păcatele noastre.
Bucură-te, Preamilostivă Maică, nădej­dea şi ocrotitoarea mănăstirii noastre.

Condacul 4
Plini fiind de rănile păcatelor noastre şi neputând a răbda durerea lor, cerem de la Tine ajutor, zicând: Stăpână, tămăduieşte sufletele noastre cele putrezite de mulţimea păcatelor, pentru a cânta lui Dumnezeu cu pace şi dragoste: Aliluia.

Icosul 4
Porumbiţa cea preabună, lină şi fără de răutate, Stăpâna tuturor făpturilor, ce cununi am putea pune pe capul Tău plecat în faţa lui Dumnezeu când te rogi pentru păcatele noastre? Cu ce-am putea să Te mulţămim, afară de rodul buzelor noastre? Dar vedem că şi ele nu sunt curate pentru a-ţi mulţumi. Şi, pentru ca să nu ne aflăm nemulţămitori, iartă-ne, Maică, aşa cum ştii Tu, şi primeşte de la noi acestea:
Bucură-te, cea neobosită de a cere milă pentru oameni.
Bucură-te, că îndepărtezi mânia lui Dumnezeu ce vine asupra noastră.
Bucură-te, ceea ce aperi mereu de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi.
Bucură-te, că cererile Tale sunt ascultate de Dumnezeu.
Bucură-te, că ceri îndurarea Fiului Tău şi Dumnezeului nostru pentru noi ticăloşii.
Bucură-te, picătură ce risipeşti mânia lui Dumnezeu.
Bucură-te, grabnică ajutătoare a noastră.
Bucură-te, că Te milostiveşti spre nepu­tinţele noastre.
Bucură-te, scăparea noastră de toate necazurile.
Bucură-te, ceea ce cu multă răbdare ne aştepţi, când noi ne depărtăm de Tine.
Bucură-te, că ne este de ajuns doar o privire a ochilor Tăi senini de pe sfânta Ta icoană ca să ne liniştim.
Bucură-te, Preamilostivă Maică, nădej­dea şi ocrotitoarea mănăstirii noastre.

Condacul 5
Te-ai arătat şi nouă, Stăpână, cu adevărat făcătoare de minuni, căci icoana Ta, pe când se afla la mănăstirea Rudi, nimerind în foc a rămas nevătămată. Aşadar te-ai făcut şi nouă cunoscută, binecuvântându-ne pre noi şi sfânta mănăstire prin această Icoană a Ta, pentru care ne grăbim şi noi a-ţi aduce Ţie laude, iar lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul  5
A sosit şi ziua cea de mare bucurie când Tu, Preacurată, ai binevoit de a veni şi în mănăstirea noastră prin această icoană a Ta, aducând tuturor maicilor şi surorilor bucurie mare şi ajutor. Căci ele des se adunau ca şi astăzi, aducând înaintea cinstitei icoanei Tale bucurii şi mulţumiri, lacrimi şi dureri. Însă noi cu bărbăţie spargem zidul neputinţei noastre, glăsuind:
Bucură-te, făcătoare de minuni.
Bucură-te, că stăpâneşti şi asupra focului.
Bucură-te, că ne întăreşti pre noi în credinţă şi răbdare.
Bucură-te, cu mulţumire îţi zicem Ţie, pentru că te-ai întors în mănăstirea noastră.
Bucură-te, că primeşti lacrimile noastre.
Bucură-te, că suferi împreună cu noi.
Bucură-te, că Te bucuri împreună cu noi.
Bucură-te, că cu multă răbdare ne aştepţi cînd noi ne depărtăm de Tine.
Bucură-te, că ne este de ajuns doar o privire a ochilor Tăi luminaţi de pe sfânta Ta icoană, ca să ne liniştim.
Bucură-te, Preamilostivă Maică, nădejdea şi ocrotitoarea mănăstirii noastre.

Condacul 6
Venind în Mănăstirea noastră ai adus pace şi linişte, căci Tu ne eşti scut de nădejde şi mântuire tuturor. Acestea au fost atâta timp, cât Tu Stăpână, Te-ai aflat la noi. Căci au venit şi timpuri grele şi pline de mâhnire, când mănăstirea fu închisă, iar Sfânta Ta icoană a început a pribegi. Acele cumplite vremuri au sfâşiat inimile maicilor şi surorilor din mănăstirea noastră şi atunci ele strigau către Tine, cerând ajutor şi lui Dumnezeu cântând: Aliluia.

Icosul 6
În timpuri de prigoană, când s-a închis mănăstirea, iar sfintele icoane erau distruse şi prefăcute în cenuşă, Tu Maică milostivă, ai dat curaj şi bărbăţie la maici şi la surori pentru a salva această sfântă a Ta icoană, în faţa căreia noi stăm acum şi-ţi cântăm:
Bucură-te, că nu ne-ai părăsit în timpurile cele grele.
Bucură-te, că ne dai la toţi bărbăţie şi curaj atunci când avem nevoie.
Bucură-te, că prin acestea ne arăţi a Ta dragoste către noi.
Bucură-te, că în toată vremea ne spui: Eu sunt cu voi.
Bucură-te, că nu ne laşi pre noi să fim munciţi de diavoli.
Bucură-te, luminătoarea minţii noastre împânzite de întristare.
Bucură-te, sprijinitoare şi toiag.
Bucură-te, şi iarăşi zicem: Bucură-te, căci cu Tine biruim.
Bucură-te, Maică, celeia ce îţi aducem mulţumiri noi robii Tăi.
Bucură-te, Preamilostivă Maică nădejdea şi ocrotitoarea mănăstirii noastre.

Condacul 7
Ai arătat şi alte semne, Stăpână Preacurată, căci iată de-a lungul anilor, venit-au asupra noastră, pentru ticăloşia tuturor vremuri secetoase. Şi atunci din nou au alergat la Tine maicile şi surorile, plângând: „Stăpâna Maica noastră, ai milă de prunci şi de bătrâni.” Şi aşa rugându-se, o minune! Deschisu-sa cerul şi mană a plouat, pământul răcorind şi iarăşi odrăsliră câmpiile şi luncile. Şi oamenii văzând, Ţi-au mulţumit Ţie, Maica noastră scumpă, cântând lui Dumnezeu cu bucurie: Aliluia.

Icosul 7
Din multele Tale minuni sunt şi unele ca acestea, că atunci când Dumnezeu pedepsea pământul cu multă ploaie, Tu, luând aminte la rugăciunea maicilor îndurerate ce o înălţau în faţa sfintei Tale icoane, îmblânzeai inima Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, şi ploile încetau. Aşijderea ne-ai arătat puterea Ta prin această icoană, când pe vremea unui cutremur de pământ s-au aprins singure candelele ce erau în faţa ei. Acestea vorbesc despre prezenţa Maicii Domnului prin această icoană în mănăstirea noastră, pentru care şi noi cu bucurie îi cântăm Ei:
Bucură-te, că Ţie ţi se supun fulgerele şi ploile.
Bucură-te, că cerul se închide şi se deschide la rugăciunea Ta.
Bucură-te, că prin aceasta ne înveţi să vedem că avem păcate, pentru care trebuie să suferim şi să ne rugăm.
Bucură-te, că nu ne laşi în încercările noastre ca să ne înghită focul deznădejdii.
Bucură-te, că prin minunile făcute de Tine ne arăţi puterea Ta.
Bucură-te, că ne înveţi să strigăm mai des la Tine.
Bucură-te, că unde stau doi sau trei la rugăciune eşti şi Tu.
Bucură-te, că Tu eşti grabnică ajutătoare celor ce se roagă Ţie cu credinţă.
Bucură-te, îţi strigăm Ţie pentru toate minunile tale.
Bucură-te, Preamilostivă Maică, nădejdea şi ocrotitoarea mănăstirii noastre.

Condacul 8
Îndrăznind oamenii să ia în ascuns icoana Ta din mănăstire, Tu, Stăpână, ai arătat şi aici minuni, lăsându-i să pătimească mult. În urma suferinţelor s-au trezit din somnul necunoştinţei şi smerindu-le îndrăzneala, i-ai făcut să cunoască puterea Ta, pentru care au hotărât să înapoieze icoana Ta în al Tău lăcaş şi împreună cu toţi să te slăvească, cântând lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 8
Ce bucurie se naşte-n sufletele noastre, căci din nou ne-a venit mama acasă. Şi maicile plângând, după atâta amar de vreme o întâmpină cu lacrimi în ochi la poarta mănăstirii, glăsuind:
Bucură-te, Maica noastră că iarăşi ai venit la noi.
Bucură-te, bucuria noastră fără de margini.
Bucură-te, tămăduirea rănii adânci sufleteşti, ce a sângerat de-a lungul vremii.
Bucură-te, căci ochii maicilor nu văd de lacrima iubirii Tale.
Bucură-te, alinarea durerilor şi a zbuciumului nostru.
Bucură-te, bucurie ce nu se poate descrie în cuvinte.
Bucură-te, că iarăşi Te vedem aceeaşi.
Bucură-te, că Tu priveşti cu aceiaşi ochi la noi.
Bucură-te, Preamilostivă Maică, nădejdea şi ocrotitoarea mănăstirii noastre.

Condacul 9
Ard nestins candelele la icoana Ta, de când te-ai întors la mănăstire, Stăpâna noastră. Tu iarăşi eşti cu noi, pentru că nici nu ne-ai părăsit. Ce bine ne este nouă împreună cu maica noastră cea cerească şi pentru aceasta cântare îi aducem ziditorului, zicând: Aliluia.

Icosul 9
Această grea încercare pe care am simţit-o în ale noastre inimi s-a petrecut sub ochiul cel Atotvăzător şi Bunul Dumnezeu nimic n-a şters din cartea vieţii. Fiind, deci, luminaţi la minte, noi cu toţii îţi aducem laude în semn de recunoştinţă, glăsuind:
Bucură-te, că scârba despărţirii noastre s-a prefăcut în bucurie.
Bucură-te, că Tu ne-ai învăţat prin ea a fi mai curajoşi.
Bucură-te, că ai tămăduit ale noastre răni.
Bucură-te, că ai pus pe ele alifie de alinare.
Bucură-te, altar de jertfă din nou deschis.
Bucură-te, candelă ce ai strălucit în întuneric.
Bucură-te, inimă deschisă către Dumnezeu.
Bucură-te, pagină din cartea vieţii ce eşti acum scrisă cu slove de argint.
Bucură-te, îţi zicem toţi cei ce astăzi stăm aici.
Bucură-te, Preamilostivă Maică, nădejdea şi ocrotitoarea mănăstirii noastre.

Condacul 10
Văzându-te pre Tine venită acasă, noi toţi îţi aducem, Stăpână, cântări şi mulţumire pentru binefacerile şi ajutorul Tău şi Te rugăm să nu ne mai părăseşti până în sfârşit şi să ne dai darul pocăinţei nouă celor ce cu nădejde îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 10
Noi, nevrednicii, suntem cu totul plini de păcate, lăsându-ne cu totul pradă grijilor lumeşti şi neângrijindu-ne de suflet. Dar privind la Sfânta Ta icoană, Stăpână, şi văzând ajutorul ce se dă la mulţimea de oameni ce vin aici, să ne pornim din nou pe calea pocăinţei şi cu bucurie în inimă să cântăm acestea:
Bucură-te, comoara curăţeniei.
Bucură-te, grabnică ajutătoare a credin-cioşilor.
Bucură-te, mângâierea maicilor şi a surorilor mănăstirii noastre.
Bucură-te, ajutătoare în ispitele noastre.
Bucură-te, împăcarea celor învrăjbiţi.
Bucură-te, că prin Tine căpătăm linişte în suflet.
Bucură-te, că ne înveţi să iertăm pe cei ce ne scârbesc pe noi.
Bucură-te, mustrătoarea noastră atunci când greşim.
Bucură-te, ceea ce ne povăţuieşti pe calea mântuirii.
Bucură-te, Preamilostivă Maică, nădejdea şi ocrotitoarea mănăstirii noastre.

Condacul 11
Văzând, Preasfântă Stăpână întristarea inimilor noastre, chinurile sufleteşti şi trupeşti, pocăinţa nemincinoasă a celor ce sunt supuşi patimilor, ai binevoit ca să Te întorci la locul Tău de mai înainte prin venirea icoanei Tale preaminunate, pentru ca toţi ce cad la ea cu credinţă şi cu inimă smerită să dobândească vindecarea de boli sufleteşti şi trupeşti şi să strige lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 11
Având către neamul omenesc dragoste de mamă, le dai ajutor, Stăpână, tuturor celor ce aleargă cu credinţă şi cu nădejde la Sfânta Ta icoană, şi îţi aduc aceste laude:
Bucură-te, că prin Tine se pogoară peste noi mila lui Dumnezeu.
Bucură-te, ceea ce mijloceşti la Dumnezeu pentru noi, păcătoşii, în faţa tronului dumnezeiesc.
Bucură-te, baie ce speli sufletele noastre de fărădelegi.
Bucură-te, cheie ce dai veşnică mântuire celor ce se nevoiesc în viaţa călugărească.
Bucură-te, că în orice vreme secetoasă cerem ajutorul Tău şi-l dobândim.
Bucură-te, slobozirea celor din primejdii.
Bucură-te, că prin rugăciunile Tale sufletele noastre se ridică la Dumnezeu.
Bucură-te, ceea ce ne-ai lăsat a ta icoană care ne îndrumează spre mântuire.
Bucură-te, nădejdea mănăstirii noastre.
Bucură-te, Preamilostivă Maică, nădejdea şi ocrotitoarea mănăstirii noastre.

Condacul 12
Te lăudăm toţi, Stăpână, şi slăvim numele Tău în toate zilele, dar mai ales în ziua praznicului Tău, căci mult ne-ai mângâiat pre toţi. Pentru această mare facere de bine nu uităm şi noi a-ţi aduce nevrednicile noastre mulţumiri, cântând lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 12
Fiind cuprinşi de viforul patimilor cu inimă înfrântă şi cu umilinţă cădem la sfânta Ta icoană făcătoare de minuni, de unde primind cele de folos, cu mulţumire îţi cântăm Ţie:
Bucură-te, ceea ce ne-ai adus mare bucurie.
Bucură-te, vrednică de lauda cerească.
Bucură-te, bucuria călugărilor şi a călugăriţelor.
Bucură-te, tămăduitoarea tuturor bolilor.
Bucură-te, întărirea noastră în credinţă.
Bucură-te, că ne înveţi să avem nădejde neândoită.
Bucură-te, că ne îndestulezi cu toate bunătăţile.
Bucură-te, descoperitoarea tuturor tainelor.
Bucură-te, mijlocitoarea tuturor.
Bucură-te, Preamilostivă Maică, nădejdea şi ocrotitoarea mănăstirii noastre.

Condacul 13
O, Preasfântă Fecioară Marie, Împără­teasa cerului şi a pământului, care te-ai născut din sfinţii Tăi părinţi Ioachim şi Ana, nu avem cununi de aur cu care am putea încununa cinstitul Tău cap şi nu putem să înălţăm atâtea biserici şi altare după vrednicia care o ai. Sufletul nostru să fie biserică, iar inima – altarul, unde va arde tămâia rugăciunilor noastre şi îţi vom cânta cu toţii: Aliluia. (de trei ori)

Acest condac se zice de 3 ori. Apoi iarăşi se zice icosul 1 şi condacul 1

Rugăciune
O, Preabinecuvântată, Preacurată Doamnă Stăpână Născătoare de Dumnezeu Fecioară, primeşte aceste rugăciuni pe care cu lacrimi le aducem Ţie noi, nevrednicii robii Tăi, alergând cu umilinţă la chipul Tău cel feciorelnic, că Tu însăţi fiind de faţă şi auzind rugăciunile noastre ne împlineşti cererile, fiecăruia după credinţa lui. Tu uşurezi necazurile celor scârbiţi, neputincioşilor le dai sănătate, pe cei slabi şi bolnavi îi vindeci, pe cei demonizaţi îi izbăveşti de puterea duhurilor necurate, pe cei asupriţi îi izbăveşti de asuprire, pe cei împilaţi îi mântuieşti, pe păcătoşii care se pocăiesc îi ierţi, pe cei leproşi îi curăţeşti, pe prunci îi miluieşti, pe cei închişi în legături şi în temniţe îi slobozeşti şi toate patimile le vindeci!
Ţie Stăpână, Preasfântă Doamnă Născătoare de Dumnezeu, toate îţi sunt cu putinţă, prin mijlocirea Ta către Fiul Tău. O, Preabună Maică, Preasfântă Fecioară Maria nu înceta a Te ruga pentru toţi arhiereii şi preoţii ţării  noastre, pentru părinţi, copii, pentru toate rudeniile noastre, pentru cei vii şi răposaţi. Roagă-te, Stăpână, şi pentru întreaga noastră ţară, conducătorii ei şi pentru noi, nevrednicii robii Tăi, care Te slăvim, Te cinstim şi ne închinăm Preacuratului Tău chip, având nădejde şi credinţă neândoielnică în Tine, ceea ce eşti pururea Fecioară, Preaslăvită şi Prealăudată, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.


Просмотров: 5986 | Autor: viostil | Raiting: 5.0/5 |
Radio LOGOS
Calendar ortodox
RSS Logos.md
Statistică


Online total: 1
Oaspeţi 1
Utilizatori 0


Check google pagerank for viostil.moy.su
Flag Counter
Copyright Viostil © 2017