“Sa mergem dar pana la Betleem,
sa vedem cuvantul acesta ce s-a facut
si pe care Domnul ni l-a facut cunoscut”
(Luca II, 15)

Iubiti intru Hristos Cel nascut, frati si surori,

Nasterea Domnului Iisus Hristos ne uneste astazi pe toti in sfintele biserici ca sa preamarim minunea ce s-a savarsit in Betleem pentru mantuirea noastra. Gandurile ni se indreapta cu evlavie spre Pruncul Cel dumnezeiesc, care a prilejuit noua si tuturor crestinilor bucuria cea mare a vietii.

Oriunde vietuieste, un suflet credincios tresalta astazi de bucurie, iar din inaltul cerului el aude glasul ingeresc de buna vestire pentru intreaga lume: “Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!” (Luca II, 14).

Zicem si noi, ca oarecand pastorii din preajma pesterii: “Sa mergem dar pana la Betleem, sa vedem cuvantul acesta ce s-a facut si pe care Domnul ni l-a facut cunoscut” (Luca II, 15).

Pe buna dreptate, cu multe veacuri inainte se vestise intruparea Fiului lui Dumnezeu. Proorocul Miheia prevestise aceasta cu vreo opt sute de ani inainte si aratase ca Betleemul va fi locul Nasterii. Asa s-a facut ca acest oras mic a devenit una din cele mai binecuvantate localitati din istoria credintei noastre.

Deoarece “in zilele acelea a iesit porunca de la Cezarul August sa se inscrie toata lumea” (Luca II, 1), Fecioara Maria impreuna cu Dreptul losif au venit la Betleem, pentru ca de aici li se tragea neamul. Plinindu-se, insa, timpul sa nasca, s-au adapostit intr-o pestera de la marginea orasului, deoarece n-au aflat alt loc de gazduire. Aici S-a nascut Pruncul Mantuitor. Aici, in pestera Betleemului, dreptatea si pacea s-au imbratisat.

... Continuare »