Fiind taiat cinstitul cap al Sfantului Ioan Inaintemergatorul, l-a luat pe tipsie necurata jucatoare si l-a dus maicii sale, Irodiada. Iar ea, impungand cu acul limba Sfantului care mustra faradelegea lor, nu l-a dat sa-l ingroape odata cu trupul, pentru ca se temea ca nu cumva Ioan sa invieze cand capul lui se va lipi de trup si iar o va mustra. Deci, ea a poruncit ca trupul sa-l arunce, iar ucenicii, luandu-l noaptea in taina, l-au ingropat in Sevastia, cetatea Samariei. Insa capul l-a ingropat Irodiada, in curtea sa, in pamant adanc, la un loc ascuns si necinstit. Despre aceasta stia numai femeia lui Huza, economul lui Irod, cea cu numele Ioana, care se pomeneste in Evanghelia lui Luca. Aceea, avand jale de uciderea cea nevinovata a Sfantului Marelui prooroc Ioan si de batjocura ce se facuse cinstitului sau cap, l-a luat de acolo noaptea, in taina, si, punandu-l intr-un vas de lut, l-a ingropat in muntele Eleonul, unde era satul lui Irod. Cand a auzit Irod vestea despre Iisus, a gandit impreuna cu Irodiada, nu cumva a inviat Ioan? Cautand capul lui Ioan si negasindu-l, nu se pricepeau ce sa fie. Apoi a zis Irod catre casnicii sai despre Iisus: "Ioan pe care l-am taiat, acela s-a sculat din morti si pentru aceasta se lucreaza puteri prin el".

Dupa aceasta, trecand multa vreme, un barbat oarecare slavit, care era dintr-un palat imparatesc si crezuse in Domnul nostru Iisus Hristos, anume Inochentie, lepadandu-se de lume, a mers in Sfanta Cetate a Ierusalimului si, cumparand in muntele Eleonului locul acela, care altadata era satul lui Irod, a zidit acolo o chilie si, imbracandu-se in randuiala monahiceasca, vietuia dupa Dumnezeu. Vrand sa zideasca o biserica mica de piatra, a sapat un sant pentru temelie. Si, dupa dumnezeiasca randuiala, a gasit ... Continuare »