...
Continuare »
)?--> Aidoma
păsărelelor ce ciripesc vesel în zorii zilelor de primăvară, tot aşa
copii umplu de bucurie casele şi inimile părinţilor. Îş priveşti şi-ţi
aminteşti cum a apărut pe lume, cum ţi-a zâmbit prima oară, cum a
rostit prima dată „mama"... Şirul ar mai continua, dar cred că fiecărei
persoane care are copilaşi, aceste lucruri îi sunt nu doar scumpe, dar
de nepreţuit. Copiii sunt nu doar nişte „bătrâneţi asigurate", dar şi
rugători pentru noi către bunul Dumnezeu, atunci când noi plecăm la
judecată.
Dar
ceea ce se întîmplă în prezent, ne dovedeşte partea opusă a lucrurilor.
Suntem martori la atâtea cazuri de abandon al bătrânilor, invalizilor
şi atunci ne întrebăm ce au greşit aceşti oameni în procesul de
educaţie a propriilor copii? Se pare că totul a decurs bine, grădiniţa,
şcoala, apoi universitatea, dar totuşi, indiferent de capacităţile
intelectuale, tot mai des astăzi se uită de bătrânii care trăiesc doar
cu speranţa că poate vine, poate-şi aminteşte şi de mama... Pentru
ce societatea noastră e atât de bolnavă? Răspunsul l-am găsit printre
rândurile cărţii: „Tinerii, familia şi copiii născuţi în lanţuri" a
părintelui Arsenie Boca. Cartea vine cu o explicaţie din punct de
vedere duhovnicesc, dar şi medical. De ce naştem copiii bolnavi, slabi,
îndărătnici, cu înclinare spre desfrâu? Părintele răspunde pentru că nu
i-aţi păzit curaţi atunci când a fost momentul. Dar oare cum trebuie
păziţi curaţi copii noştri? Oare nu am avut noi grijă ca lor să nu le
lipsească nimic? Nu! Vremea în care trebuie să-i oferim copilului
nostru tot de ce a
...
Continuare »
|
...
Continuare »
)?--> Zilele
trecute am citit o istorioară ce este plină de sens pentru noi,
creştinii ortodocşi de astăzi. Cu mulţi ani în urmă, un mic indian, s-a
apropiat de o fermă din Statele Unite ale Americii. Era flămând, sleit
de puteri, abea se mişca, din el mai rămânând doar pielea şi oasele.
După ce l-au hrănit, voind să-l spele au văzut că la gâtul lui atârna o
geantă. Când a fost întrebat ce are în ea, acesta a mărturisit că acolo
păstrează cu sfinţenie un talisman, ce ia fost dăruit cu 10 ani în urmă
de însuşi Washington.
După
ce au deschis geanta, cu toţii au rămas uimiţi. În ea stătea gramota
lui Wasington, conform căreia pentru micului indian, Statul American
acorda o pensie anuală pe viaţă, ce i-ar fi fost de ajuns să trăiască
îndestulat toată viaţa sa! Iar el, o purta drept talisman la gâtul său.
Noi
cei ce suntem creştinii ortodocşi de astăzi suntem întocmai ca acel mic
indian. Repetăm aceiaşi istorie a indianului, deşi suntem botezaţi cu
Duh Sfânt şi cu apă, sau mai bine zis, cu foc ce se coboară din cer.
Avem Sfânta Evanghelie a Domnului nostru Iisus Hristos, cuvântul vieţii
care poate aduce lumină şi pace în suflet, noi însă o lăsăm prăfuită
acolo pe raft, neândrăznind să ne atingem de ia, că de, vezi mă rog, e
cam greu de o înţeles... Ne-a
fost dată Sfânta Cruce, care ne indică calea pe care trebuie să mergem.
Ne îndeamnă aceasta să înţelegem că drumul creştinului ortodox este
drumul Crucii, iar noi căutăm căi uşoare în viaţa noastră, ui
...
Continuare »
Categoria: |
Vizualizari: 1212 |
Data: 11.03.2009
| Reiting: /
| Comentarii (0)
|
|
Aţi intrat ca: Oaspete | Grupul "Oaspete" Salutare Oaspete | RSS
