Mulţi dintre cei ce corespondau cu* preasfinţitul-zăvorât i-au cerut
sfatul, întrebându-1: cum şi ce să citească, pentru ca citirea aceasta
să le aducă folos sufletesc? Dintre răspunsurile date la aceste
întrebări le vom lua mai întâi de toate pe cele în care Sfântul Teofan
dă indicaţii cu privire la citirea rugăciunilor sau citirea rânduită de
biserică.
- Cereţi o rezolvare cu privire la modul în care să citiţi Evanghelia
şi Apostolul: câte un capitol, unul după altul, sau precum se arată în
biserică? De vreme ce v-aţi obişnuit deja să citiţi ca la biserică, tot
aşa să şi continuaţi...
- Puteţi să citiţi Evanghelia şezând, dar fără să reduceţi evlavia.
- Acatistele şi canoanele să le citiţi bine, precum sunt rânduite.
Uitaţi-vă în Psaltire la sfârşit... Dar să nu vă lungiţi prea mult...
-în timpul citirii străduiţi-vă să vă ţineţi inima neocupată, deschisă
spre adevăr şi, cuprinzând cele citite cu înţelegerea, să le sădiţi în
inimă. în timpul citirii, fie un stih, fie un altul vă mişcă inima, iar
un altul v-o mişcă foarte mult. Reţineţi aceste stihuri care vă mişcă
inima şi în timpul zilei pomeniţi-le mai des, mai ales pe acela care
v-a mişcat mai mult. Acest lucru va înnoi înviorarea inimii - este un
lucru foarte rodnic. Este mai bine să citiţi puţin, dar cu asimilarea
celor citite şi cu simţirea lor, decât să citiţi mult şi fără acestea
două: fără ele citirea va fi ca sămânţa căzută pe drum.
- Vă amintiţi, v-am scris să vă concentraţi asupra citirii din timpul
zilei, străduindu-vă să duceţi gândurile care vă întâmpină la simţire.
Aceasta este o preocupare nesfârşită. Căci, oricât v-aţi concentra, nu
veţi ajunge la sfârşitul cugetărilor dumnezeieşti.
- Cât să citiţi Psaltirea? Cât voieşte sufletul... O catismă, două, trei... sau câţiva psalmi.
Cu privire la citirea cu scopul zidirii sufleteşti, preasfinţitul spune următorul lucru:
- Este bine să citiţi vieţile sfinţilor din Minei; chiar dacă nu putem
vieţui aşa, totuşi suntem obligaţi să-i imităm pe măsura puterilor şi
chiar peste. In fiecare viaţă ni se înfăţişează conturul general al
vieţii sfântului respectiv... Din privirea generală a acestor contururi
veţi vedea că toţi sfinţii au avut ceva în/ comun [toţi au avut
credinţă tare în Dumnezeu, au dus luptă neîncetată cu patimile lor, au
răbdat cu supunere toate încercările trimise lor şi altele asemenea] şi
din^acestea trageţi concluzia: şi una şi celelalte sunt necesare.
- Vieţile sfinţilor sunt însufleţitoare... şi ne îndeamnă să le imităm,
dar pe măsura puterilor noastre. Este bine, totuşi, să împrumutăm din
ele osândirea de sine şi smerenia...
-Nu citiţi numai de dragul de a citi, ci pentru a împrospăta şi a hrăni
sufletul. Iar el se hrăneşte cu ceea ce prin atenţie trece în inimă şi
o înviorează... Dacă în timpul citirii şi al meditaţiei un anumit gând
vă scoate din mediul făpturilor şi vă duce înaintea feţei Domnului,
închideţi cartea şi rămâneţi cu acel gând... chiar dacă toată ziua.
în legătură cu aşa numita lectură laică, preasfinţitul dă următorul sfat:
- Mă întrebaţi dacă puteţi citi altceva în afară de cărţile
duhovniceşti. Printre dinţi vă spun, abia auzit: puteţi, numai nu prea
mult şi nu fără selecţie. Puneţi-vă următorul semn: când, aflându-vă în
bună stare duhovnicească, începeţi să citiţi cărţi ale înţelepciunii
omeneşti şi acea stare bună începe să plece, aruncaţi cărţile acelea.
Aceasta să fie lege generală pentru voi.
Dar şi cărţile înţelepciunii omeneşti pot hrăni duhul. Sunt acelea care
ne arată în natură şi în istorie urmele înţelepciunii, ale bunătăţii,
ale dreptăţii şi ale marii purtări de grijă a lui Dumnezeu faţă de noi.
Asemenea cărţi să citiţi. Dumnezeu Se descoperă pe Sine în natură şi în
istorie la fel ca şi în cuvântul Său. Şi ele sunt cărţile lui Dumnezeu
pentru cei care ştiu să le citească. Este uşor a spune: citiţi asemenea
cărţi, dar de unde să le luaţi? Acest lucru nu vi-1 pot arăta. Astăzi
ies mai mult cărţi cu subiecte din ştiinţele naturii. însă toate au
orientare rea, anume: încearcă să explice originea lumii, fără
Dumnezeu, şi toate manifestările moral-religioase şi pe celelalte ale
vieţii noastre duhovniceşti, fără duh şi suflet. Nici în mâini să nu le
luaţi. Există cărţi cu subiecte din ştiinţele naturii fără astfel de
idei. Pe acelea le puteţi citi. Este bine să vă lămuriţi alcătuirea
plantelor, a animalelor, mai ales a omului, şi legile prin care se
manifestă viaţa. Mare este în toate acestea înţelepciunea lui Dumnezeu!
Nepătrunsă!
Dar poveştile şi romanele? Există şi printre ele unele bune. Dar, ca să
aflaţi dacă sunt bune, trebuie să le citiţi şi, citindu-le, acumulaţi
atâtea istorioare şi imagini încât ferească Dumnezeu! Vă murdăriţi
căpşorul vostru cel curat. După aceea trebuie să mergeţi să-1 curăţiţi.
De ce să vă luaţi asupra voastră o asemenea muncă? Căci, cred eu, este
mai bine să nu le citiţi. Când cineva dintre oamenii citiţi bine
intenţionaţi vă recomandă o povestire, o puteţi citi. Totuşi, treptat
şi pentru varietate.
- Iar numai cu Evanghelia sau cu Noul Testament un veac întreg puteţi
trăi - şi tot puteţi citi. Le tot citiţi şi nu le terminaţi. De o sută
de ori le citiţi şi tot necitite rămân.
preluat www.eph.md
|
Aţi intrat ca: Oaspete | Grupul "Oaspete" Salutare Oaspete | RSS
