“Sa mergem dar pana la Betleem,
sa vedem cuvantul acesta ce s-a facut
si pe care Domnul ni l-a facut cunoscut”
(Luca II, 15)
Iubiti intru Hristos Cel nascut, frati si surori,
Nasterea
Domnului Iisus Hristos ne uneste astazi pe toti in sfintele biserici ca
sa preamarim minunea ce s-a savarsit in Betleem pentru mantuirea
noastra. Gandurile ni se indreapta cu evlavie spre Pruncul Cel
dumnezeiesc, care a prilejuit noua si tuturor crestinilor bucuria cea
mare a vietii.
Oriunde
vietuieste, un suflet credincios tresalta astazi de bucurie, iar din
inaltul cerului el aude glasul ingeresc de buna vestire pentru intreaga
lume: “Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre
oameni bunavoire!” (Luca II, 14).
Zicem si noi, ca oarecand pastorii din preajma pesterii: “Sa mergem dar
pana la Betleem, sa vedem cuvantul acesta ce s-a facut si pe care
Domnul ni l-a facut cunoscut” (Luca II, 15).
Pe buna dreptate, cu multe veacuri inainte se vestise intruparea Fiului
lui Dumnezeu. Proorocul Miheia prevestise aceasta cu vreo opt sute de
ani inainte si aratase ca Betleemul va fi locul Nasterii. Asa s-a facut
ca acest oras mic a devenit una din cele mai binecuvantate localitati
din istoria credintei noastre.
Deoarece “in zilele acelea a iesit porunca de la Cezarul August sa se
inscrie toata lumea” (Luca II, 1), Fecioara Maria impreuna cu Dreptul
losif au venit la Betleem, pentru ca de aici li se tragea neamul.
Plinindu-se, insa, timpul sa nasca, s-au adapostit intr-o pestera de la
marginea orasului, deoarece n-au aflat alt loc de gazduire. Aici S-a
nascut Pruncul Mantuitor. Aici, in pestera Betleemului, dreptatea si
pacea s-au imbratisat.
In istoria omenirii nu poate fi alt eveniment mai stralucit si mai
datator de curate si sfinte bucurii, decat Nasterea Domnului.
Potrivit Sfantului Apostol Pavel, prin neascultarea primului om a
intrat in lume pacatul si prin pacat - moartea. De acest pacat
stramosesc numai Fiul lui Dumnezeu ne-a mantuit. A parasit slava Sa
cereasca, a coborat din inaltimea cerului, nu in fulgere si trasnete ca
pe muntele Sinai, ci in tacerea noptii si fara vreo stralucire. In
ieslea necuvantatoarelor si in scutece saracacioase, Pruncul Iisus nu a
fost cunoscut decat de niste pastori, care, primind vestea de la inger,
au dat fuga la pestera si I s-au inchinat.
La Nasterea Domnului a rasarit pe cer o stea, mai luminoasa decat toate
celelalte. Aceasta stea au vazut-o magii de la Rasarit si, calauziti in
chip minunat de ea, au venit in Betleem si s-au inchinat Noului Nascut,
aducandu-I daruri: aur, smirna si tamaie.
Domnul S-a nascut intr-o pestera, pentru ca nu I s-a deschis nici o
usa. Sa ne miram oare de acest fapt? Nicidecum. Daca Domnul nostru
Iisus Hristos ar veni, in chip vazut, printre noi, crestinii, si ar
bate la usa noastra, care usa I s-ar deschide? El este Cel ce sta la
usa si bate, Cel ce ne mustra pentru pacatele noastre si ne cheama la
osteneli si jertfe pentru mantuire. Cat de repede uitam de vrednicia si
demnitatea noastra de crestini! El a venit si a luat asupra Sa pacatele
noastre, suferind moarte pe cruce, si cat de nemultumitori si
nerecunoscatori ne aratam adesea fata de El.
Dumnezeu ne-a creat fara noi, dar nu vrea si sa ne mantuiasca fara noi,
astfel incat soarta mantuirii si a vesniciei noastre ne sta in puteri.
La Betleem, Domnul Iisus ne cheama sa ne agonisim smerenie; la Nazaret
- ascultare si munca; iar in campiile Iudeii - pocainta si dragoste de
semenii nostri.
Prea iubitii mei fii sufletesti,
Cel Care in ceruri este slavit de cetele ingeresti, sta culcat in iesle
ca Prunc infasat in scutece. Maica Sfanta il primeste si se minuneaza,
ingerii nu pot cuprinde taina si lauda pe Dumnezeu. Pastorii se inchina
cu smerenie, magii aduc daruri, steaua lumineaza.
Aceasta taina a Nasterii ar fi ramas de nepatruns pentru noi, dar
stiind ca “Dumnezeu este iubire” (I Ioan IV, 8) si ca El este Tatal
nostru al tuturor, ceata de pe ochii nostri se ridica si putem patrunde
cu privirile sufletului in ceea ce pana la o vreme era ascuns si pentru
ingeri.
Dumnezeu ne-a
eliberat din robia pacatului si a mortii. Tatal Ceresc, in adancul
intelepciunii Sale, a hotarat sa izbaveasca omenirea din legatura in
care era tinuta si sa o cheme la parinteasca dragoste, ca pe fiul cel
pierdut.
Domnul
Hristos, nascut intr-o pestera rece de piatra si incalzit in ieslea
animalelor, a trait in mijlocul unei familii sarace si fara sa treaca
prin scolile vestite ale timpului; a copilarit in rand cu toti copiii
Nazaretului; a fost prigonit si hulit de preotii sinagogii iudaice,
prins si condamnat la moarte injositoare pe cruce, in rand cu talharii
- toate acestea au fost pentru multi motive de indoiala in dumnezeirea
Lui.
Insa, ce
importanta au aceste fapte pentru cei care se lasa stapaniti de
spiritul Evangheliei, vestita de El lumii? Caci, insotindu-L de la
Iordan, unde a spalat cu apa pacatul lumii, pana la Golgota, unde a
rascumparat pe om din pacat prin scump Sangele Lui, ne simtim coplesiti
de dragostea fata de lume a Celui ce a fost cu adevarat Fiul lui
Dumnezeu.
Dreptmaritori crestini,
“Si cum n-am ascuns nimic din cele folositoare, ca sa nu vi le vestesc
si sa nu va invat” (Fapte XX, 20), in aceasta zi de praznic al pacii si
al innoirii duhovnicesti, va indemn fierbinte sa pastram in Sfanta
noastra Biserica “unitatea Duhului, intru legatura pacii” (Efeseni IV,
3).
Multumind lui
Dumnezeu ca ne-a invrednicit de a sarbatori in pace luminatul praznic
de astazi, ma rog Lui sa va ajute a savarsi numai ceea ce este
bineplacut inaintea Lui, ca “Pacea si dragostea sa se inmulteasca”
(Iuda I, 2).
Bunul
Dumnezeu sa va daruiasca a petrece Sfintele Sarbatori cu sanatate si cu
voie buna. Anul care vine sa fie un an de pace, de belsug si de
bunavoire pentru tara noastra si pentru toata omenirea.
“Domnul pacii sa va daruiasca voua pace totdeauna si in tot chipul!
Domnul fie cu voi cu toti!” (II Tesaloniceni III, 16).
Dumnezeu sa va binecuvinteze cu al Sau har si cu a Sa iubire de oameni!
La Multi Ani!
+ VLADIMIR
Mitropolitul Chisinaului si al intregii Moldove
Nasterea Domnului
2007-2008
Chisinau
http://www.mitropolia.md
|