În aceasta zi, pomenirea sfintilor mucenici Ermil si Stratonic
Acesti doi sfinti mucenici au trait pe vremea imparatului Liciniu (307-324).
Sfântul Ermil era diacon si, marturisind inaintea imparatului numele lui Hristos, mai intâi a fost batut cu toiege de arama peste fata.
Si cu toate ca era plin de rani, el indemna pe prietenul sau Stratonic sa nu se spaimânteze si sa-si tina firea, caci atunci când Ermil era batut cu toiege, Stratonic plângea de mila lui. Atunci au priceput calaii ca si el este de un gând si de o vointa cu Ermil. Deci, fiind intrebat de imparat, a marturisit ca este crestin. Atunci, batându-l si pe el, l-au aruncat impreuna cu Ermil, in apa Istrului, adica in Dunare, unde amândoi au primit fericit sfârsit.
Tot in aceasta zi, pomenirea cuviosului parintelui nostru Iacob cel din Nisibe, in Mesopotamia.
Cuviosul Iacob s-a nascut si a crescut in marea cetate a Nisibei. Si iubind viata cea pasnica si linistita s-a retras in munti si s-a supus vitejeste lipsurilor pustiului, vara fiind ars de soare, iarna chinuit de ger si de inghet. Hrana lui erau ierburile salbatice, bautura apa, cu masura, iar haina, un biet acoperamânt. În timp ce isi secatuia trupul in acest chip, dobândea multa hrana duhovniceasca pentru suflet. De aici ii venea indrazneala catre Dumnezeu si puterea de a vedea cele viitoare; iar din harul Duhului Sfânt a primit puterea de a face minuni. Trecând odata pe o carare, a vazut câteva femei stând fara rusine lânga un izvor. El a facut ca izvorul sa sece, iar femeilor le-a albit parul capului. Rugat fiind, a facut ca apa sa izvorasca iarasi, insa pe femei le-a lasat cu capul inalbit. Pe un judecator persan, care facuse o judecata nedreapta, l-a ingrozit. Caci aflându-se acolo o piatra mare, sfântul a blestemat-o de s-a zdrobit, asa ca a ingrozit pe cei ce erau de fata. Si temându-se judecatorul a innoit judecata si a dat hotarâre dreapta. Niste scamatori, lasând sa se creada ca unul din ei este mort, au cerut ajutor de la fericitul Iacob, care trecea pe acolo. Fericitul a dat cu adevarat mortii pe cel prefacut mort; dar dupa aceasta iarasi l-a inviat. Când era episcop in patria sa Nisibe, a fost de fata si el la sinodul de la Niceea, unde necuratul Arie a fost anatematizat. Acesta dupa ce a fost caterisit, vrând prin viclenie sa intre in biserica si sa slujeasca, a murit, datorita rugaciunilor lui Iacob, varsându-si intestinele. Când Sapor, imparatul persilor, a venit si a inconjurat Nisibe cu multe mestesugiri, si se gatea sa intre in cetate, sfântul numai s-a aratat, iar persii au fost pusi pe fuga, caci un nor de muste si de tântari razboindu-se cu ei, le-a intepat caii si elefantii, de au rupt legaturile si s-au imprastiat. Iar imparatul, cuprins de nedumerire, s-a intors in tara lui, fara nici un câstig. Facând aceste minuni si ajungând la adânci batrâneti, fericitul Iacob a incetat din viata.

Tot in aceasta zi, are loc si:

• pomenirea sfântului mucenic Atanasie, care, fiind batut cu toiege, s-a savârsit
• pomenirea sfintilor mucenici Pahomie si Papirin, care in râu s-au savârsit
• pomenirea târnosirii Manastirii proorocului Ilie, din Valea Adanca
• pomenirea cuviosului parintelui nostru Maxim Cavsocalivitul, care a sihastrit in Sfântul Munte al Athosului, la anul o mie trei sute douazeci, si care in pace s-a savârsit