 Aidoma
păsărelelor ce ciripesc vesel în zorii zilelor de primăvară, tot aşa
copii umplu de bucurie casele şi inimile părinţilor. Îş priveşti şi-ţi
aminteşti cum a apărut pe lume, cum ţi-a zâmbit prima oară, cum a
rostit prima dată „mama"... Şirul ar mai continua, dar cred că fiecărei
persoane care are copilaşi, aceste lucruri îi sunt nu doar scumpe, dar
de nepreţuit. Copiii sunt nu doar nişte „bătrâneţi asigurate", dar şi
rugători pentru noi către bunul Dumnezeu, atunci când noi plecăm la
judecată.
Dar
ceea ce se întîmplă în prezent, ne dovedeşte partea opusă a lucrurilor.
Suntem martori la atâtea cazuri de abandon al bătrânilor, invalizilor
şi atunci ne întrebăm ce au greşit aceşti oameni în procesul de
educaţie a propriilor copii? Se pare că totul a decurs bine, grădiniţa,
şcoala, apoi universitatea, dar totuşi, indiferent de capacităţile
intelectuale, tot mai des astăzi se uită de bătrânii care trăiesc doar
cu speranţa că poate vine, poate-şi aminteşte şi de mama... Pentru
ce societatea noastră e atât de bolnavă? Răspunsul l-am găsit printre
rândurile cărţii: „Tinerii, familia şi copiii născuţi în lanţuri" a
părintelui Arsenie Boca. Cartea vine cu o explicaţie din punct de
vedere duhovnicesc, dar şi medical. De ce naştem copiii bolnavi, slabi,
îndărătnici, cu înclinare spre desfrâu? Părintele răspunde pentru că nu
i-aţi păzit curaţi atunci când a fost momentul. Dar oare cum trebuie
păziţi curaţi copii noştri? Oare nu am avut noi grijă ca lor să nu le
lipsească nimic? Nu! Vremea în care trebuie să-i oferim copilului
nostru tot de ce are el nevoie începe din clipa zămislirii. Nu are el
nevoie doar de produse bogate în vitamine şi săruri minerale, dar şi de
curăţia trupească şi sufletească a celor doi părinţi. Pentru că dacă
credem că unele talente se transmit prin ereditate, (lucru nedemonstrat
din punct de vedere ştiinţific), atunci cu atât mai mult trebuie să
avem în vedere că copilul moşteneşte şi unele trăsături duhovniceşti şi
sufleteşti (lucru demonstrat). Părintele Arsenie vorbeşte despre faptul
că dacă mama în timpul sarcinii e agitată, posibil să se nască cu o
anumită înclinaţie nervoasă, dacă mama va fura, negreşit va fura şi
copilul.
Pruncul
simte nevoia de tot ce este curat, iată de ce s-au făcut unele
observaţii că mamele care postesc (în măsura posibilităţilor), se
spovedesc, se unesc cu Hristos prin Sfânta Împărtăşanie, dau naştere la
prunci buni, sănătoşi, liniştiţi şi care nu fac părinţilor probleme.
Mamele care merg în timpul sarcinii la spovedanie cu siguranţă ştiu şi
despre anumite restricţii pe perioada sarcinii şi a alăptării.
Părintele
Arsenie Boca, fiind un mare duhovnic a cunoscut pe parcursul vieţii
sale oameni de toate categoriile şi din toate păturile sociale, fapt ce
ia permis să arate tuturor că îndemnurile şi cuvintele Sfinţilor
Părinţi sunt astăzi nu doar actuale ci şi necesare. Deci ce-l încurcă
pe micuţul care se află în burta mamei? Progesteronul! Această
substanţă care se conţine în lichidul seminal estte de fapt cel mai
mare duşman al copilului. De ce? Deoarece hormonul acesta este cel care
transmite copilului înclinaţiile spre desfrâu, îndărătnicie,
insuficienţă la nivel mental, şi încă multe altele. Cum să evităm
aceste lucruri distrugătoare atât de suflet cât şi de trup?
Sfinţii
Părinţi spun că vremea sarcinii şi a alăptării trebuie păstrată curată.
Femeia de va fi silită de bărbat în această perioadă „spre plăceri
trupeşti" să fugă cât mai departe, spune părintele Arsenie Boca, pentru
că va răspunde şi se va căi veşnic că nu şi-a păzit copilul atunci când
acesta avea cea mai mare nevoie. Noi suntem oameni şi ne deosebim
foarte mult de animale, mai ales prin aceea că dragostea este un
sentiment curat şi profund, care nu caută să-şi îndeplinească doar
poftele dobitoceşti. Copilul are nevoie de mamă în permanenţă şi cum ar
putea ea oare să vegheze la pătucul lui, dacă tata trăieşte doar pentru
plăcere şi vede în propria soţie doar un mijloc de satisfacere a
poftelor. Nu o dată am auzit despre cazuri când mama având prunc la
pieptul ei, simte şi mişcările celuilalt din pântece. Pentru care din
ei să se jertfească mai mult? Dar pentru ea, care nu şi-a revenit încă
după naştere? Şi soţul, care abea, abea aşteaptă ocazia să-şi mai
hrănească fii cu progesteron, unul prin laptele mamei, altul
îmbibându-i sângele care îi transportă toate substanţele necesare
dezvoltării.
Părintele
Arsenie vine cu un sfat foarte înţelept: „Acum e vremea când să faci ce
vrei din copilul tău, acum eşti datoare cu deosebire să-l păzeşti de
toate relele cu care n-ai vrea să te supere, fiindcă numai acum, te
ascultă cu desăvârşire. Deci nu te lăsa coruptă de soţul mai slab de
fire şi neînstare să priceapă minunea ce o săvârşeşte credinţa ta, ca
să nu plângi degeaba de pe urma ticăloşiilor copilului tău, pe care nu
l-ai păzit curat în vremea în care trebuia păzit. Îndreaptă purtările
tale mamă către Dumnezeu, care săvârşeşte prin tine mamă minunea
îmbinării unui pui de om cu un pui de cer, răsplată de fericire pentru
ostenelile tale." Iar bărbatul dacă îl are cap pe Hristos (I Corinteni
11,3), va fi în stare să-şi înfrângă pornirile pervertirii şi să
păzească netulburat vremea cuvenită mugurelui vieţii de la rodire până
la desprinderea deplină de la sânul mamei.
În
acest fel vom da naştere cu siguranţă la copii sănătoşi şi curaţi, iar
căsătoria se va ridica din nou la rangul de izvor al omenirii, nu al
desfrâului şi al omuciderii.
Preoteasa Aurelia Grigoriţă
|
Aţi intrat ca: Oaspete | Grupul "Oaspete" Salutare Oaspete | RSS
