(24 februarie / 8 martie)
Fiind taiat cinstitul
cap al Sfantului Ioan Inaintemergatorul, l-a luat pe tipsie necurata
jucatoare si l-a dus maicii sale, Irodiada. Iar ea, impungand cu acul
limba Sfantului care mustra faradelegea lor, nu l-a dat sa-l ingroape
odata cu trupul, pentru ca se temea ca nu cumva Ioan sa invieze cand
capul lui se va lipi de trup si iar o va mustra. Deci, ea a poruncit ca
trupul sa-l arunce, iar ucenicii, luandu-l noaptea in taina, l-au
ingropat in Sevastia, cetatea Samariei. Insa capul l-a ingropat
Irodiada, in curtea sa, in pamant adanc, la un loc ascuns si necinstit.
Despre aceasta stia numai femeia lui Huza, economul lui Irod, cea cu
numele Ioana, care se pomeneste in Evanghelia lui Luca. Aceea, avand
jale de uciderea cea nevinovata a Sfantului Marelui prooroc Ioan si de
batjocura ce se facuse cinstitului sau cap, l-a luat de acolo noaptea,
in taina, si, punandu-l intr-un vas de lut, l-a ingropat in muntele
Eleonul, unde era satul lui Irod. Cand a auzit Irod vestea despre
Iisus, a gandit impreuna cu Irodiada, nu cumva a inviat Ioan? Cautand
capul lui Ioan si negasindu-l, nu se pricepeau ce sa fie. Apoi a zis
Irod catre casnicii sai despre Iisus: "Ioan pe care l-am taiat, acela
s-a sculat din morti si pentru aceasta se lucreaza puteri prin el".
Dupa aceasta, trecand
multa vreme, un barbat oarecare slavit, care era dintr-un palat
imparatesc si crezuse in Domnul nostru Iisus Hristos, anume Inochentie,
lepadandu-se de lume, a mers in Sfanta Cetate a Ierusalimului si,
cumparand in muntele Eleonului locul acela, care altadata era satul lui
Irod, a zidit acolo o chilie si, imbracandu-se in randuiala
monahiceasca, vietuia dupa Dumnezeu. Vrand sa zideasca o biserica mica
de piatra, a sapat un sant pentru temelie. Si, dupa dumnezeiasca
randuiala, a gasit
...
Continuare »