Bogaţi şi săraci!
 Oamenilor,
în timpul vieţii lor pământeşti li se dă diferite măsuri, unuia i se dă
bogăţie, cinste, putere, sănătate, alţii sunt sărmani, neînsemnaţi în
societate, încât oricine poate să-i ofenseze. Alţii petrec viaţa în
suferinţe, trecând de la o scârbă la alta, chinuindu-se în boli şi în
suferinţe, în prigoane, sau în înjosiri. Toate acestea nu sunt
întâmplătoare în viaţa noastră. Acestea sunt împărţite de Dumnezeu ca
nişte teme pentru acasă. Toate acestea pentru ca omul, în starea în
care se află, să îndeplinească sarcinile puse înainte şi astfel,
fiecare în felul său să ajungă la mântuire. Cel ce are suferinţe în
viaţă, trebuie să le ducă cu îndrăzneală, cu supunere faţă de Dumnezeu,
înţelegând că acestea prin dragostea eternă vin asupra lor. Dacă sunt
păcătoşi, suferinţele îi ajută să spele păcatele pe care le-au săvârşit
în timp.
Prin
suferinţele pe care le au aici pe pământ, aceştia scapă de suferinţele
cele veşnice. Dacă sunt însă nevinovaţi, dar suferinţele curg una după
alta, prin aceasta Dumnezeu le pregăteşte cămări deosebite în Împărăţia
Tatălui Său. Ridicând vocea asupra încercărilor ce vin asupra noastră,
ridicăm vocea împotriva lui Dumnezeu, care a permis ca aceasta să
ajungă în viaţa noastră. Celor
bogaţi, ce credeţi, o să le fie mai uşor la Înfricoşătoarea Judecată a
Domnului nostru Iisus Hristos? Cine are mult, mult i se cere. Vă
aduceţi aminte despre bogatul din Sfânta Evanghelie ce dorea să fie
desăvârşit? Mântuitorul ia dat poruncă să-şi vândă toată averea şi să o
împartă săracilor, apoi să vină şi să-L urmeze! A putut? Nicidecum.
Dumnezeu a răspuns foarte clar: „Mai lesne va intra cămila prin
urechile acului decât bogatul în Împărăţia lui Dumnezeu!" De aceea, eu
nu zic că merită să fim invidioşi de faptul că cineva este mai bogat în
viaţa aceasta trecătoare! Eu zic, e cazul să ne îmbogăţim în Dumnezeu,
pentru a netezi calea noastră în veşnicie. Mai ales că îmi amintesc
cuvintele unui cunoscut scriitor care spunea că: "Nu săracii au nevoie
de bogaţi, ci bogaţii au nevoie de săraci!"
Încă
de mici, privirile fiecăruia dintre noi ar trebui să fie îndreptate
spre scopul final, al vieţii noastre, înţelegând foarte clar că tot ce
avem aici pe pământ, bogăţie, cinste, slavă, sănătate, casă, avere,
sunt scopuri trecătoare, sunt de nimic în comparaţie cu eternitatea!
Deci ce este mai bun pentru a ne pregăti de veşnicie, bogăţia sau
sărăcia? Călugării la călugărie dau votul monahal care presupune
feciorie de bunăvoie, ascultare de bunăvoie şi sărăcie de bunăvoie. Ce
ziceţi călugării noştri sunt săraci? Nu. De ce? Elementar, pentru că îl
au pe Dumnezeu. Fiecare dintre noi am fi mai bogaţi decât toţi bogaţii
pământului dacă l-am avea în inimile noastre pe Dumnezeu! Dobândiţi-L
în inimile voastre!
Preot Iulian Raţă
|
Aţi intrat ca: Oaspete | Grupul "Oaspete" Salutare Oaspete | RSS
