...
Continuare »
)?-->Pricina acestui praznic a fost următoarea: în zilele împăratului Alexie
Comnen care a luat sceptrul împărăţiei în anul 1081, după împăratul
Botaniat, s-a iscat neînţelegere între oamenii cei mai de cinste şi mai
îmbunătăţiţi.
 Unii cinsteau mai mult pe Vasile cel Mare, zicând că
este înalt la cuvânt, ca unul care a cercetat prin cuvânt firea celor
ce sunt, că la fapte se aseamănă aproape cu îngerii, că nu era lesne
iertător, că era fire hotărâtă şi nu era stăpânit de nici un lucru
pământesc. În schimb, pogorau pe dumnezeiescul Ioan Gură de Aur, zicând
că ar fi fost oarecum potrivnic lui Vasile, pentru că ierta prea lesne
şi îndemna la pocăinţă. Iar alţii înălţau pe acest dumnezeiesc Ioan
Gură de Aur, zicând că este mai omenească învăţătura lui şi că
îndreaptă pe toţi, şi-i înduplecă spre pocăinţă prin dulceaţa graiului
său. Ei ziceau că Ioan Gură de Aur stă mai presus decât marele Vasile
şi Grigorie prin mulţimea cuvântărilor sale, cele dulci ca mierea,
prin puterea şi adâncimea cugetării. Alţii înclinau spre dumnezeiescul
Grigorie, că adică el ar fi întrecut pe toţi, şi pe cei vechi,
vestiţi în învăţătura elinească, şi pe ai noştri, prin înălţimea,
frumuseţea şi cuviinţa cuvântărilor şi scrierilor lui. De aceea ziceau
că Grigorie biruie pe toţi şi stă mai presus decât Vasile şi Ioan.
Deci, se ajunsese acolo că lumea se împărţise: unii se numeau
ioanieni, alţii vasilieni şi alţii grigorieni, şi pricire în cuvinte
era pe numele acestor sfinţi. Mai târziu, după câţiva ani, sfinţii
aceştia se arătară, unul câte unul, după aceea câte trei împreună,
aievea, iar nu în vis, arhiereului care păstorea atunci cetatea
Evhaitenilor, şi care se numea Ioan, fiind bărbat înţelept în toate,
cunoscător al învăţăturii elineş
...
Continuare »
|
...
Continuare »
)?-->1. Folosindu-ne cu dreapta judecata de intelesurile lucrurilor, dobandim
cumpatare, iubire si cunostinta. Iar folosindu-ne fara judecata, cadem
in necumpatare, ura si nestiinta.
2. "Gatit-ai inaintea mea masa”… si cele urmatoare. "Masa” aici
insemneaza virtutea lucratoare. Caci aceasta ne-a fost gatita de Hristos
"impotriva celor ce ne necajesc”. Iar "untul-de-lemnul care unge
mintea” este contemplatia fapturilor. "Paharul” e cunostinta lui
Dumnezeu. Iar "mila Lui” Cuvantul Sau si Dumnezeu. Caci acesta, prin
intruparea Lui, ne "urmareste in toate zilele”, pana ce ne va prinde pe
toti cei ce ne vom mantui, ca pe Pavel. Iar "casa” insemneaza imparatia
in care sunt reasezati toti sfintii. in sfarsit "indelungarea de zile”
este viata vesnica. 
3. Pacatele ne vin prin reaua intrebuintare a puterilor
(facultatilor) sufletului/ a celei poftitoare, irascibile si rationale.
Nestiinta si nechibzuinta vin din reaua intrebuintare a puterii
rationale. Ura si necumpatarea din reaua intrebuintare a puterii
irascibile (iutimea) si poftitoare. Iar din buna intrebuintare a
acestora ne vine cunostinta si chibzuinta iubirea si cumpatarea. Daca e
asa, nimic din cele create si facute de Dumnezeu nu este rau.
4. Nu mancarile sunt rele, ci lacomia pantecelui; nici facerea de
prunci, ci curvia; nici banii, ci iubirea de bani; nici slava, ci slava
desarta. Iar daca-i asa, nimic nu e rau din cele ce sunt, decat reaua
intrebuintare, care vine din negrija mintii de-a cultiva cele firesti.
5. Raul din draci sta in acestea, zice fericitul Dionisie: "in
mania fara judecata, in poftirea fara minte, in inchipuirea pripita. Iar
lipsa de judecata, lipsa de minte si pripirea la fiintele rationale
sunt scaderi ale ratiunii, ale mintii si ale chibzuin
...
Continuare »
|
 ”Ura vine din pomenirea răului, pomenirea răului - din trufie, trufia-din slavă deșartă, slava deșartă
- din necredință, necredința - din împietrirea inimii, impietrirea
inimii din nelucrare, nelucrarea - din lenevire, lenevirea-din
trândăvire, trândăvirea - din nerăbdare, nerăbdarea - din iubirea de
sine. Rugăciunea depinde de dragoste, dragostea - de bucurie, bucuria-de
blândețe, blândețea - de smerenie, smerenia - de slujire, slujirea - de
nădejde, nădejdea - de credință, credința - de ascultare, ascultarea -
de simplitate.”
Cuviosul Macarie cel Mare
|
...
Continuare »
)?-->Nasterea Maicii Domnului
este prima mare sarbatoare din cursul anului bisericesc care a inceput
la 1 septembrie. Ea este praznuita pe data de 8 septembrie. Sfanta
Scriptura nu ne relateaza acest eveniment. Insa, scrierile apocrife
ofera foarte multe amanunte despre originea si copilaria Fecioarei
Maria. Cea mai importanta sursa in acest sens, o reprezinta
Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-crestina din sec. al II-lea.
Fragmentul referitor la Fecioara Maria a fost scris in jurul anului
140. Desi nu este considerata o scriere canonica, informatiile oferite
pot fi considerate veridice, cu rezervele de rigoare. 
Parintii Fecioarei Maria - Ioachim si Ana
Tatal Fecioarei Maria se
numea Ioachim si era din semintia lui Iuda. Sotia lui Ioachim se numea
Ana si era fiica preotului Matthan. Astfel, tatal Fecioarei Maria era
un urmas al regelui David, iar mama, o descendenta din familia
preoteasca a lui Aaron, implinindu-se prin aceasta proorocia ca Mesia
va avea o dubla descendenta: imparateasca si preoteasca.
Arhanghelul Gavriil aduce vestea cea buna
Pentru ca nu aveau copii,
Ioachim si Ana au inceput sa fie ironizati si batjocoriti de oameni.
Lipsa copiilor era considerata un blestem din partea lui Dumnezeu. Si
totusi, Ioachim si Ana nu s-au razvratit impotriva lui Dumnezeu, nici
nu au renuntat la viata lor virtuoasa, rugandu-se in continuare cu
lacrimi si nadajduind in bunatatea lui Dumnezeu. Traditia spune ca in
al cincizecilea an al casatoriei lor Marele Preot de la Templu a
refuzat in public jertfa lor, numindu-i b
...
Continuare »
|
...
Continuare »
)?-->Sfânta Mare Mucenita
Marina s-a nascut în Antiohia Pisidiei din parinti de neam bun, dar
nu binecredinciosi, fiind întunecati cu pagânitatea elineasca. Tatal
ei, cu numele Edesie, era slujitor idolesc. Dupa moartea mamei sale,
ramânând orfana si în scutece, tatal sau a dat-o la o doica care petrecea
într-un sat departe ca la 15 stadii de cetate. Copilita, fiind hranita
si venind în vârsta, s-a aratat a fi frumoasa cu trupul, dar mai frumoasa
cu sufletul, pentru ca era împodobita cu buna pricepere si cu bun
obicei. In vremea aceea, fiind mare prigoana împotriva crestinilor,
preotii si clericii, învatatorii cuvântului lui Dumnezeu, se ascundeau
de frica muncitorilolr, unii prin pustietati, altii prin munti si
pesteri, iar altii prin sate, printre oamenii cei prosti. Ei se tainuiau
în chip de saraci, dar unde puteau, invatau sfânta credinta în taina
si pe multi întorceau de la înselaciunea idoleasca la crestinatate.
Deci, s-a întâmplat ca fecioara Marina, care acum era
de 12 ani, a auzit de la un oarecare om credincios cuvânt despre Hristos,
adevaratul Dumnezeu, cum s-a întrupat de la Duhul Sfânt în pântecele
Prea Sfintei Fecioare si cum S-a nascut dintr-însa pazindu-i fecioria
nestricata. Apoi cum a facut multe minuni si a patimit de buna voie
pentru mântuirea oamenilor, a murit, a înviat, S-a înaltat la cer
si a pregatit celor ce cred în El si-L iubesc, viata cea fara de sfârsit,
slava si împaratia cea vesnica. Sfânta Mare Mucenita Marina cea cu
buna întelegere, auzind acestea, a crezut în Hristos. Inima ei s-a
aprins cu dumnezeiasca dragoste, încât nici nu mai gândea si nici
nu graia altceva, decât numai despre Iisus Hristos. Toata luarea ei
aminte er
...
Continuare »
|
...
Continuare »
)?-->
Un om a venit de la muncă tarziu, obosit și nervos, găsindu-și baiatul de 5 ani așteptând la ușă.
- Tati, pot să te întreb ceva?
- Da sigur, despre ce e vorba? a răspuns omul.
- Tati, câți bani câștigi pe oră?
-Asta nu e treaba ta. De ce mă întrebi astfel de lucruri. Spuse omul nervos.
-Doar vreau să știu…Te rog spune-mi, cât câștigi pe oră?
- Dacă trebuie să știi, câstig 50$ pe oră..
-Aha, a răspuns micuțul, cu capul plecat.
-Tati, îmi împrumuți te rog 25$?
Tatăl s-a înfuriat:
- Dacă singurul motiv pentru care m-ai întrebat ăsta este ca să-mi ceri
niște bani să îți cumperi o jucărie prostească sau alte porcării,
atunci du-te direct în camera ta la culcare.
Gândește-te de ce ești așa egoist. Nu lucrez din greu în fiecare zi pentru așa copilării.
Micuțul a mers în liniște în camera și a închis ușa.
Omul s-a enervat și mai tare pe întrebările băiatului.Cum a putut să pună așa întrebări doar pentru a cere niște bani.
După o oră, omul s-a calmat și a început să gândească:
Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie să cumpere cu 25$ și
chiar nu mi-a cerut bani des. Omul a mers la ușa băiatului și a
deschis-o.
-Dormi? a întrebat…
- Nu tati, sunt treaz, a răspuns baiatul.
-M-am gândit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatăl. A fost o zi lungă și m-am descărcat pe tine. Uite aici ai 25$.
Micuțul a sărit, zâmbind.
- Mulțumesc tati!
După aceea a scos un pumn de bani. O mul a văzut că băiatul avea deja
bani și s-a enervat din nou. Micuțul și-a numărat âncet banii și s-a
uitat câtre tatăl său.
...
Continuare »
|
...
Continuare »
)?-->
Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele
telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn
lacuit, montata pe perete. Receptorul stralucitor atarna intr-o parte.
Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat,
cum mama mea vorbea cu el.
Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o
persoana uluitoare. Numele ei era "Alo Centrala” si nu era nici un
lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. Alo Centrala putea sa-ti
spuna numarul oricui si in plus, ora exacta..
Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi
cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la
bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea
era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune.
Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara.
Telefonul! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am
urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la
ureche. "Alo, Centrala!”, am strigat in microfonul care era chiar
deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a
ajuns la
ureche: "Centrala.”.
"Mi-am ranit degetul…” – m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta.
"Mamica ta nu este acasa?”- urma intrebarea.
"Nu este nimeni acasa in afara de mine…”- am bolborosit.
"Iti curge sange?” – m-a intrebat vocea…
"Nu,” – i-am raspuns. "M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau…”
"Poti sa deschizi racitorul?” – m-a-ntrebat ea. I-am spus ca pot.
"Atunci ia de acolo o bucatica de ghiata si tine-o lipita de degetel,” -spuse vocea.
Dupa aceea am in
...
Continuare »
|
...
Continuare »
)?-->ACATISTUL SFINŢILOR ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA După obişnuitul început, se zic:
Condacele şi Icoasele
Condacul 1 :
Cel ce chipul Crucii strălucind pe cer mai mult decât soarele l-ai
văzut şi biruinţa semnului Domnului bine ţi-a descoperit, cu care
într-armându-te pe toţi vrăjmaşii i-ai biruit, acum şi nouă celor ce ne
plecăm genunchii înaintea icoanei tale, Sfinte Împărate Constantin,
dă-ne nouă, împreună cu buna ta maică, Împărăteasa Elena, ajutor, celor
ce cântăm vouă: Bucuraţi-vă, părinţii creştinilor! Icosul 1 :
Ca un înger luminos ai binevestit lumii pe Domnul nostru Iisus
Hristos, că este Dumnezeu şi Fiul lui Dumnezeu cel adevărat; pentru
aceasta cântăm ţie acestea:
Bucură-te, al creştinilor numit de noi tată;
Bucură-te, că singur Domnul Iisus în vis ţie s-a arătat;
Bucură-te, căci cu semnul Sfintei Cruci te-a înarmat;
Bucură-te, că pe Maxenţie, prin puterea cinstitei cruci, l-ai biruit;
Bucură-te, că în Roma cu mare alai ai intrat;
Bucură-te, că romanii cu bucurie împărat al lor te-au pus;
Bucură-te
...
Continuare »
|
...
Continuare »
)?-->Mulţi dintre cei ce corespondau cu* preasfinţitul-zăvorât i-au cerut
sfatul, întrebându-1: cum şi ce să citească, pentru ca citirea aceasta
să le aducă folos sufletesc? Dintre răspunsurile date la aceste
întrebări le vom lua mai întâi de toate pe cele în care Sfântul Teofan
dă indicaţii cu privire la citirea rugăciunilor sau citirea rânduită de
biserică.
- Cereţi o rezolvare cu privire la modul în care să citiţi Evanghelia
şi Apostolul: câte un capitol, unul după altul, sau precum se arată în
biserică? De vreme ce v-aţi obişnuit deja să citiţi ca la biserică, tot
aşa să şi continuaţi...
- Puteţi să citiţi Evanghelia şezând, dar fără să reduceţi evlavia.
- Acatistele şi canoanele să le citiţi bine, precum sunt rânduite.
Uitaţi-vă în Psaltire la sfârşit... Dar să nu vă lungiţi prea mult...
-în timpul citirii străduiţi-vă să vă ţineţi inima neocupată, deschisă
spre adevăr şi, cuprinzând cele citite cu înţelegerea, să le sădiţi în
inimă. în timpul citirii, fie un stih, fie un altul vă mişcă inima, iar
un altul v-o mişcă foarte mult. Reţineţi aceste stihuri care vă mişcă
inima şi în timpul zilei pomeniţi-le mai des, mai ales pe acela care
v-a mişcat mai mult. Acest lucru va înnoi înviorarea inimii - este un
lucru foarte rodnic. Este mai bine să citiţi puţin, dar cu asimilarea
celor citite şi cu simţirea lor, decât să citiţi mult şi fără acestea
două: fără ele citirea va fi ca sămânţa căzută pe drum.
- Vă amintiţi, v-am scris să vă concentraţi asupra citirii din timpul
zilei, străduindu-vă să duceţi gândurile care vă întâmpină la simţire.
Aceasta este o preocupare nesfârşită. Căci, oricât v-aţi concentra, nu
veţi ajunge la sfârşitul cugetărilor dumnezeieşti.
- Cât să citiţi Psaltirea? Cât voieşte sufletul... O catismă, două, trei... sau câţiva psalmi.
Cu privire la citirea cu scopul zidirii sufleteşti, preasfinţitul spune următorul lucru:
- Este bine să citiţi vieţile sfinţ
...
Continuare »
|
...
Continuare »
)?-->“Cata vreme nevointa noastra nu dobandeste un rezultat, macar un
rezultat oarecare, ne nevoim eretic. Si aici, ar trebui sa definesc
erezie si ortodoxie, dar deocamdata ma tin la pocainta. Ce inseamna ca
ne nevoim eretic? Nelucrator, poftim! Cati nu s-au spovedit [spunand]
ca cer pocainta si lacrimi lui Dumnezeu si nu vin. „Am o inima
impietrita!” Si, incep sa vad sau sa intrevad ca nevointa noastra e
gresita. Dumnezeu ne cheama hăis si noi tragem cea si ne miram de ce nu
ne putem nevoi, de ce nu primim vreun rezultat: suntem eretici. Noi,
ortodocsii, astazi traim eretic. La nivel faptic de cele mai multe ori
traim eretic fiindca si intelegem eretic! Cuvintele sunt corecte,
formulele sunt corecte dar intelegerea este total aiurea.
Pocainta, frati si surori, esential, este nimic altceva decat
dinamica catre vesnicie, este dinamica vietii vesnice. Ce vreau sa zic
prin dinamica? Este acel «zvîc» launtric al unui suflet care intrevede
ceva din realitatile duhovnicesti si tanjeste dupa ele mai mult sau mai
putin. Pocainta mai deplina sau mai slaba, dar pocainta. Asta e
pocainta.
Cum se exprima pocainta? Prin exapostilarul pe care o sa-l auziti in
Saptamana Sfanta: „Camara Ta, Mantuitorule o vad impodobita, dar
imbracaminte nu am ca sa intru întru dansa.” Daca nu o vad [Camara
cereasca], in masura in care nu o vad, pocainta nu a inceput. Dar eu
zic asa ca si acest „vad“ este un lucru pe care nu-l constientizam de
multe ori. Eu nu cred ca nu este unul dintre cei care sunteti aici care
nu ati „vazut” ceva din acea Camara si acea podoaba. Ceva in sufletul
omului lucreaza, ca daca nu L-ati cauta (cine zice?, unde zice? –
Blaise Pascal, nota noastra) … Zice Hristos intr-o scriere: „nu M-ai
cauta daca nu M-ai fi gasit“. Deci, intr-o masura tot omul a gasit si
poate am gasit, poate la Botez cand ne-
...
Continuare »
|
...
Continuare »
)?-->
- Parinte Teofil (Paraian), de ce se numeste acest rastimp Saptamana Patimilor sau Saptamana Mare?
- Rastimpul acesta pana la Sfintele Pasti, pana in Sambata cea Mare
inclusiv, se numeste Saptamana Patimilor sau poate ca mai corect
Saptamana Patimirilor Domnului Hristos, pentru ca in acest rastimp se
pomenesc evenimente legate de suferintele Mantuitorului si evenimente
premergatoare acestor suferinte, si se face pomenire de lucruri care
privesc mantuirea noastra, lucruri de o importanta deosebita. De aceea
saptamana aceasta se mai numeste si Saptamana Mare, saptamana in care
ne gandim la lucruri mari si minunate, de importanta pentru fiecare
dintre noi. Credinciosii in aceasta saptamana
sunt cu mai multa grija in ceea ce priveste randuiala Postului, sunt cu
mai multa luare aminte la slujbele dumnezeiesti care se fac in mod
deosebit in aceasta saptamana, slujbe mai lungi, slujbe mai adanci
parca decat in alta vreme, slujbe mai angajante pentru credinciosii
care iau parte la ele, in dorinta de a-si aduce iubirea si recunostinta
lor fata de Mantuitorul care pentru noi si pentru a noastra mantuire
s-a rastignit in vremea lui Pontiu Pilat si a patimit si s-a ingropat,
ca dupa aceea sa urmeze Invierea cea de-a treia zi, propovaduita de
Scripturi si praznuita de noi la Sfintele Pasti. In primele zile ale
Saptamanii Sfintelor Patimiri ale Domnului Hristos este randuit ca in
Sfanta Biserica sa se spuna in chip de marturisire si de rugaciune
urmatorul text liturgic: “Camara Ta Mantuitorule o vad impodobita si
imbracaminte nu a
...
Continuare »
|
...
Continuare »
)?-->Ultima parte a Predicii din lunea primei saptamâni a Postului Mare
de Sf. Ignatie Briancianinov
(partile anterioare: Intrarea in Postul cel Mare. Chemare spre pocainta si: “Nu e pacat care sa tina piept pocaintei. Pentru ce sa intarziem?”)
“Pocainta este neaparat trebuincioasa pentru toti! Fiecare sa se
foloseasca de pretioasa vreme daruita de milostivirea lui Dumnezeu! Fiecare sa se cufunde în fericita pocainta!
Sa ne îndeletnicim cu ea mai ales de-a lungul acestei saptamâni,
osebita si rânduita ca sa ne pregatim de taina spovedaniei si de
taina, care urmeaza dupa aceasta, a împartasaniei.
Sa
nu jertfim aceasta saptamâna împrastierii nechibzuite: destul i-am
jertfit acesteia pâna acum! Destul ne-am îndeletnicit cu pierzania de
sine! Acum sa ne îndeletnicim cu mântuirea noastra! Sa
deschidem ades cartea constiintei; sa ne cercetam în ea petele
pacatelor, sa le pregatim de curatirea prin spovedanie. Nu îti cruta
pacatele! Nu socoti vreo greseala ca fiind neînsemnata, ca având
dezvinovatire; nu socoti nevinovate nici un fel de obiceiuri si
îndeletniciri osândite de Scriptura. Invinuieste-te pe ti
...
Continuare »
|
...
Continuare »
)?-->Bogaţi şi săraci!
 Oamenilor,
în timpul vieţii lor pământeşti li se dă diferite măsuri, unuia i se dă
bogăţie, cinste, putere, sănătate, alţii sunt sărmani, neînsemnaţi în
societate, încât oricine poate să-i ofenseze. Alţii petrec viaţa în
suferinţe, trecând de la o scârbă la alta, chinuindu-se în boli şi în
suferinţe, în prigoane, sau în înjosiri. Toate acestea nu sunt
întâmplătoare în viaţa noastră. Acestea sunt împărţite de Dumnezeu ca
nişte teme pentru acasă. Toate acestea pentru ca omul, în starea în
care se află, să îndeplinească sarcinile puse înainte şi astfel,
fiecare în felul său să ajungă la mântuire. Cel ce are suferinţe în
viaţă, trebuie să le ducă cu îndrăzneală, cu supunere faţă de Dumnezeu,
înţelegând că acestea prin dragostea eternă vin asupra lor. Dacă sunt
păcătoşi, suferinţele îi ajută să spele păcatele pe care le-au săvârşit
în timp.
Prin
suferinţele pe care le au aici pe pământ, aceştia scapă de suferinţele
cele veşnice. Dacă sunt însă nevinovaţi, dar suferinţele curg una după
alta, prin aceasta Dumnezeu le pregăteşte cămări deosebite în Împărăţia
Tatălui Său. Ridicând vocea asupra încercărilor ce vin asupra noastră,
ridicăm vocea împotriva lui Dumnezeu, care a permis ca aceasta să
ajungă în viaţa noastră. Celor
bogaţi, ce credeţi, o să le fie mai uşor la Înfricoşătoarea Judecată a
Domnului nostru Iisus Hristos? Cine are mult, mult i se cere. Vă
aduceţi aminte despre bogatul din Sfânta Evanghelie ce dorea să fie
de
...
Continuare »
|
...
Continuare »
)?-->
 Iată
că au trecut deja câteva zile a Marelui Post. În această perioadă mulţi
creştini se pregătesc de taina Sfintei Spovedanii, pentru ca mai apoi
să-l primească pe Hristos.Cu
toţii vom merge la Taina Spovedaniei, dar suntem noi oare gata pentru
ea? Să vedem! Poate fiecare dintre noi crede că a merge la biserică, a
posti o săptămână, a bate câteva metanii este destul? Ce folos din
toate acestea, dacă în noi nu există elementar pocăinţa! Poate chiar şi
mergem la biserică, dar în inimile noastre nu are loc pocăinţa. A posti
înseamnă a da o săptămână lui Dumnezeu, pentru a verifica sufletele
noastre, pentru a medita asupra păcatelor noastre, pentru a le plânge
pe acestea! Facem noi aceasta? Din păcate nu...
Din păcate, marea majoritate dintre noi ne comportăm astfel, de parcă nici nu am avea păcate. Mulţi chiar
înainte de spovedanie nici nu meditează la păcatele sale, crezându-se
pe sine fără de păcat. Este foarte dureros să vezi oamenii care au
venit la spovedanie umblând prin biserică făr de nici un rost,
adunându-se în cerculeţe şi discutând, bârfind şi judecând chiar în
timpul Serviciului Divin şi înainte de spovedanie. Fără să vrei te
gândeşti, dacă în aceste minute oamenii aceştia nu se gândesc l
...
Continuare »
|
...
Continuare »
)?-->
Apropiati-va fratilor, si ascultati cu intelegere, ca vreau sa va arat si sa va spun
puterea si cinstea zilei de astazi, intru care s-a facut cercetarea si innoirea neamului
omenesc.
Traim in aceasta zi sfanta, fapta cea mai adanca a lumii; ascuns in pruncul Iisus,
Dumnezeu se face om, ca pe oameni sa-i indumnezeiasca. Ca din inceput, omul a fost facut
dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Dar de ce fapta aceasta de cercetare a omului,
din partea lui Dumnezeu? Noi nu uitam, fratilor, ca viata noastra, viata fiecarui om
dintre noi, inchide o sfasietoare taina. Neascultarea de Dumnezeu a stramosului Adam si
inselaciunea cea din inceput a diavolului, ne-au prins pe toti in lantul pacatului, a
stricaciunii, a ratacirii, a dobitociei. Si asa, prin invidia diavolului si prin
neinfranarea fiecaruia din noi si a tuturor laolalta, am cazut din slava lui Dumnezeu si
ne-am lipsit, impreuna cu Adam, de hrana cea sfanta a Raiului, si in stricaciune si in
viata lovita de moarte ne nastem toti pe lume. Si aceasta ne-a fost deajuns.
Ci, dupa ce ne-a vazut pe noi vrajmasul, goliti de slava lui Dumnezeu, a inceput cu si
mai mari inselaciuni sa surpe pe oameni, vrand sa ne instraineze cu totul de Dumnezeu,
prin razboaie, prin furtisaguri, prin desfranari, prin inchinari la idoli; si gandul lui
este, ca la urma, sa ajunga sa ne faca pe toti, adevarati vrajmasi ai lui Dumnezeu.
Dar, preamilostivul Domnul nostru n-a mai putut suferi ca sa ne vada pe noi cazuti, in
atata prapastie de rele si de nenorociri. Si n-a uitat ca fapturile mainilor Lui suntem,
ci, plecand cerurile, S-a pogorat pentru cercetarea noastra. Si ce a facut? La plinirea
vremii, Domnul nostru Dumnezeu s-a ascuns intr-un trup de prunc, in pantecele Maicii
Domnului,
...
Continuare »
|
|
