Un capitol dintr-o carte a Parintelui Efrem
Athonitul de la Sfanta Manastire Antonie cel Mare din Arizona(ucenicul
lui Iosif Isihastul).
Unul este adevarul
neindoielnic: sufletul omului este nemuritor si dupa moarte intram in
vesnicie. Si de aici depinde unde va fi asezat sufletul omului dupa
moarte. Sa ne ingrijim deci de sufletul nostru si sa-l avem cat se
poate de curat.
Constiinta fiecarui om va fi cel mai mare acuzator la judecata lui
Dumnezeu. De aceea, acum, cand suntem in viata, sa ne schimbam si sa ne
pocaim. Sa-L rugam pe Dumnezeu ca sfarsitul vietii noastre sa fie
crestinesc si sa dam raspuns bun la Infricosatoarea Judecata.
Prezenta lui Dumnezeu inseamna prezenta indurarii, iubirii, prezenta
imbratisarii lui Dumnezeu. Noi suntem cauza pentru care nu suntem
imbratisati de Dumnezeu, nu primim dragostea Sa si astfel ramanem
lipsiti sufleteste si suferim. Si toate acestea pentru ca nu avem
legatura sufleteasca cu Dumnezeu. Dumnezeu este lumina; daca noi simtim
intuneric, inseamna ca nu avem in noi lumina dumnezeiasca. Daca simtim
povara constiintei este pentru ca nu ne-am impacat cu Dumnezeu.
Fiecare om va avea de infruntat greutatea mortii. Insa cu cat devine
omul mai duhovnicesc, cu atat mai putin va gusta din chinurile iesirii
sufletului. Va trebui sa ne gasim in rugaciune, pocainta si trezvie. Sa
fim cu luare-aminte la gandurile, cuvintele, simturile
... Continuare »
Aţi intrat ca: Oaspete | Grupul "Oaspete" Salutare Oaspete | RSS
