
După
naraţiunea biblică, Dumnezeu este primul care a pus nume: "Lumina a
numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte". Omul, fiind
creat după chipul lui Dumnezeu, pune de asemenea nume: "Şi Domnul
Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate
păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa că
toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam". Punerea
numelui urma în tradiţia Vechiului Testament imediat naşterii, de
obicei fiind lăsată în seama mamei copilului, fără însă ca tatăl să fie
exclus. În iudaismul talmudic, fapt atestat încă din perioada scrierii
Noului Testament, punerea numelui a fost mutată în a opta zi, când
băiatul era tăiat împrejur, arătând prin aceasta că nou-născutul îşi
dobândeşte identitatea abia ca membru în comunitatea religioasă.
...
Numele,
având o încărcătură bogată simbolică, putea reprezenta o scurtă
descriere a unui eveniment important, pozitiv sau chiar negativ. Numele
primului om născut, Cain, este pus chiar de Eva, care exclamă: "Am
dobândit (qaniti) om de la Dumnezeu". La naşterea lui Noe, în ebraică
Noah, tatăl său Lameh spune: "Acesta ne va mângâia (yenahamenu) în
lucrul nostru şi în munca mâinilor noastre".
...
Continuare »