HRISTOS A ÎNVIAT!

Iubiţi credincioşi,

Bunul Dumnezeu ne-a învrednicit şi în acest an să trăim marea bucurie a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, „Paştile cele mari şi prea sfinte".

În viaţa duhovnicească a fiilor Bisericii Ortodoxe Sfânta şi luminata zi a Învierii este cea mai strălucită sărbătoare şi cea mai mare bucurie.

Bucuria aceasta are rădăcini puternice în învăţătura de credinţă a Sfintei noastre Biserici: „Şi a Înviat a treia zi după Scripturi" (Simbolul Credinţei - Crezul.)

Învierea ne descoperă adevărul, cunoaşt ... Continuare »

Astazi Biserica ne cheama sa cinstim pe Sfintii Ingeri si lucrarea lor in viata noastra si in lume. Este sarbatoarea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, in jurul carora Biserica aduna si serbeaza toata obstea, tot "soborul" Sfintilor Ingeri laolalta. Ca sarbatoare a ingerilor, ziua de 8 noiembrie a inceput a se serba in Biserica de prin veacul al cincilea si ea s-a raspandit repede in tot Rasaritul crestin.

Despre ingeri, Biserica invata ca ei sunt "duhuri slujitoare" (Evrei, 1, 14), adica fiinte fara de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu si totodata prieteni si ocrotitori ai nostri, pusi de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagan, la patria nostra cereasca, la "Cerul nou si pamantul nou" ce vor sa fie. Asadar, daca ingerii se arata sub forme vazute, nu-i asta firea lor cea adevarata, forma vazuta este un chip de imprumut, ei sunt "lumea nevazuta", "cerul".

Dupa descoperirile Sfintei Scripturi si dupa marturisirile Sfintilor, ingerii iubesc pe Dumnezeu, Il preamareasc si-I implinesc voia Lui in conducerea lumilor imparatiilor, a popoarele, a oamenilor. Ca slujitori, ingerii sunt uneori implinitori ai pedepselor lui Dumnezeu, cum a fost focul peste Sodoma sau pedepsele peste Egipt. Dar, in mod statornic, ingerii slujesc la apararea si calauzirea oamenilor. Ei duc rugaciunile noastre la Dumnezeu, ei ocrotesc pe cei drepti: pe Lot, de foc, pe Ilie de Ahab, pe cei trei tineri in cuptorul din Babilon, pe Apostolul Petru de Irod. Ei vestesc faptele mari ale mantuirii: Nasterea Domnului, suferinta din Ghetsimani, Invierea Domnului, a doua Lui venire. Ingerii pazitori sfatuiesc de bine pe oameni prin glasul constiintei: ... Continuare »

Sfantul Apostol Petru, mai intai, era pescar din Betsaida, la Marea Galileii si se chema Simon, inainte de a se intalni cu Domnul. Era frate cu Sfintul Apostol Andrei, "Cel intai chemat" la slujirea credintei. Era cel mai varstnic dintre cei doisprezece ucenici si, deseori vorbea in numele Apostolilor, rugand pe Invatatorul sa le talcuiasca intelesul tainelor credintei. Era o fire infocata, cinstita si plina de rodire pentru Hristos si gata, oricand, la uitarea de sine. Cu toata dragostea pentru Iisus Hristos, nu si-a putut invinge slabiciunea, lepadandu-se de trei ori de Domnul sau, tocmai cand Acesta era batjocorit si purtat de la Ana la Caiafa. Dar, cu multe lacrimi si cu mult zbucium, a ispasit el intreita lui lepadare de Domnul, iar, la cea de a treia aratare a Domnului Inviat, ucenicilor Sai, Petru redobandeste vrednicia de Apostol, marturisind de trei ori dragostea lui catre Mantuitorul.

Dupa Inaltarea la cer a Domnului si dupa pogorarea Duhului Sfant, a inceput stradania, cea fara odihna, pentru raspandirea credintei si, ca si ceilaiti Apostoli, Sfantul Petru nu a precupetit nici o osteneala pentru implinirea poruncii Mantuitorului, de a vesti adevarul mantuirii. A strabatut drumuri lungi si grele, propovaduind Evanghelia in Iudeea, in Antiohia si in Pont, in Galatia, in Capadochia si in Bitinia, ajungand pana la Roma. Desi, mai varstnic, se supune intru totul, ho ... Continuare »

PASTORALA LA INVIEREA DOMNULUI

"Veniti toti credinciosii sa ne inchinam
Sfintei invieri a lui Hristos"
(Din stihirile invierii)

Prea iubiti intru Hristos Cel inviat, frati si surori,
HRISTOS A INVIAT!

Aceste cuvinte mintuitoare, asteptate pretutindeni cu bunavointa si evlavie, rasuna astazi in intreaga lume crestina. Prin bunatatea iubirii lui Dumnezeu, sarbatoarea invierii Domnului si in acest an s-a revarsat peste noi.

Salutul pascal "Hristos a inviat!" este cea mai mare veste de bucurie, mingiiere si nadejde. Hristos a biruit moartea, prin moartea Sa pe cruce. Prin jertfa lui Hristos, omului i s-a dat sansa sa se intoarca la Dumnezeu, sa-I fie supus si sa guste din nou dragostea ascultarii pierdute prin caderea in pacat.

Sarbatoarea invierii Domnului Hristos este Taina trecerii Mintuitorului nostru de la moarte la viata, Taina vietii care izvoraste din mormintul cel de viata purtator. Hristos a biruit frica mortii. Salutarea eterna "Hristos a inviat!", cu raspunsul "Adevarat a inviat!" este marturisirea de credinta a fiecarui cred­incios despre adevarul tainic pe care se intemeiaza intreaga invatatura mintu­itoare, trairea crestina si rinduiala liturgica a Bisericii.

In aceasta zi am fost chemati de Sfintul Duh sa ne adunam imprejurul altar ... Continuare »

Fiind taiat cinstitul cap al Sfantului Ioan Inaintemergatorul, l-a luat pe tipsie necurata jucatoare si l-a dus maicii sale, Irodiada. Iar ea, impungand cu acul limba Sfantului care mustra faradelegea lor, nu l-a dat sa-l ingroape odata cu trupul, pentru ca se temea ca nu cumva Ioan sa invieze cand capul lui se va lipi de trup si iar o va mustra. Deci, ea a poruncit ca trupul sa-l arunce, iar ucenicii, luandu-l noaptea in taina, l-au ingropat in Sevastia, cetatea Samariei. Insa capul l-a ingropat Irodiada, in curtea sa, in pamant adanc, la un loc ascuns si necinstit. Despre aceasta stia numai femeia lui Huza, economul lui Irod, cea cu numele Ioana, care se pomeneste in Evanghelia lui Luca. Aceea, avand jale de uciderea cea nevinovata a Sfantului Marelui prooroc Ioan si de batjocura ce se facuse cinstitului sau cap, l-a luat de acolo noaptea, in taina, si, punandu-l intr-un vas de lut, l-a ingropat in muntele Eleonul, unde era satul lui Irod. Cand a auzit Irod vestea despre Iisus, a gandit impreuna cu Irodiada, nu cumva a inviat Ioan? Cautand capul lui Ioan si negasindu-l, nu se pricepeau ce sa fie. Apoi a zis Irod catre casnicii sai despre Iisus: "Ioan pe care l-am taiat, acela s-a sculat din morti si pentru aceasta se lucreaza puteri prin el".

Dupa aceasta, trecand multa vreme, un barbat oarecare slavit, care era dintr-un palat imparatesc si crezuse in Domnul nostru Iisus Hristos, anume Inochentie, lepadandu-se de lume, a mers in Sfanta Cetate a Ierusalimului si, cumparand in muntele Eleonului locul acela, care altadata era satul lui Irod, a zidit acolo o chilie si, imbracandu-se in randuiala monahiceasca, vietuia dupa Dumnezeu. Vrand sa zideasca o biserica mica de piatra, a sapat un sant pentru temelie. Si, dupa dumnezeiasca randuiala, a gasit ... Continuare »

Se întîmplă minuni şi-n zilele astea !

În aceasta zi, pomenirea sfintilor mucenici Ermil si Stratonic
Acesti doi sfinti mucenici au trait pe vremea imparatului Liciniu (307-324).
Sfântul Ermil era diacon si, marturisind inaintea imparatului numele lui Hristos, mai intâi a fost batut cu toiege de arama peste fata.
Si cu toate ca era plin de rani, el indemna pe prietenul sau Stratonic sa nu se spaimânteze si sa-si tina firea, caci atunci când Ermil era batut cu toiege, Stratonic plângea de mila lui. Atunci au priceput calaii ca si el este de un gând si de o vointa cu Ermil. Deci, fiind intrebat de imparat, a marturisit ca este crestin. Atunci, batându-l si pe el, l-au aruncat impreuna cu Ermil, in apa Istrului, adica in Dunare, unde amândoi au primit fericit sfârsit.
Tot in aceasta zi, pomenirea cuviosului parintelui nostru Iacob cel din Nisibe, in Mesopotamia.
Cuviosul Iacob s-a nascut si a crescut in marea cetate a Nisibei. Si iubind viata cea pasnica si linistita s-a retras in munti si s-a supus vitejeste lipsurilor pustiului, vara fiind ars de soare, iarna chinuit de ger si de inghet. Hrana lui erau ierburile salbatice, bautura apa, cu masura, iar haina, un biet acoperamânt. În timp ce isi secatuia trupul in acest chip, dobândea multa hrana duhovniceasca pentru suflet. De aici ii venea indrazneala catre Dumnezeu si puterea de a vedea cele viitoare; iar din harul Duhului Sfânt a primit puterea de a face minuni. Trecând odata pe o carare, a vazut câteva femei stând fara rusine lânga un izvor. El a facut ca izvorul sa sece, iar femeilor le-a albit parul capului. Rugat fiind, a facut ca apa sa izvorasca iarasi, insa pe femei le-a lasat cu capul inalbit. Pe un judecator persan, ... Continuare »

Sfanta si Dumnezeiasca Aratare a Domnului Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos

Dupa intoarcerea Sa de la templul din Ierusalim, unde ramasese, la doisprezece ani, Domnul Iisus s-a aflat in Galileea, in cetatea Nazaret, unde a crescut, tainuindu-Si inaintea oamenilor puterea si intelepciunea dumnezeirii Sale, pana la treizeci de ani, ca necuviinta se socotea la iudei, ca cineva, inainte de treizeci de ani, sa tie randuiala de dascal sau preot. Pentru aceasta si Hristos, pana la atatia ani, nu a inceput propovaduirea Sa. Si vietuia in Nazaret cu Preacurata Maica Sa si cu Dreptul Iosif, care era tamplar, pana ce acela a fost viu, cu care impreuna se si ostenea la lucrul tamplariei. Iar murind acela, singur lucra cu mainile Sale, castigandu-si hrana lui si a Preacuratei Maicii Sale, din osteneala mainilor, ca sa ne invete pe noi a nu ne lenevi, nici a manca painea in zadar.

Si implinindu-se acei treizeci de ani si vremea dumnezeiestii Lui aratari venind, ca sa se arate lui Israel, cum zice Scriptura, atunci a venit cuvantul lui Dumnezeu catre Ioan, fiul lui Zaharia, in pustie, trimitandu-l pe el ca sa mearga si sa inceapa a boteza cu apa. Si i-a dat lui si un semn incredintat, dupa care putea sa cunoasca pe Mesia, Cel ce atunci venise in lume, precum singur Botezatorul ne spune, zicand: "Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis mie: deasupra Caruia vei vedea Duhul, pogorandu-Se si ramanad peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfant." Deci, ascultand Ioan cuvantul lui Dumnezeu, a venit in partea Iordanului, propovaduind botezul pocaintei, intru iertarea pacatelor, el fiind acela de care zisese proorocul Isaia mai inainte: "Eu sunt glasul celui ce striga in pustie: Gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui."

Si ieseau la dansul oamenii din toata latura Iudeii si a Ierusalimului si se botezau in raul Iordanului, de la dansul, marturisindu-si pacatele lor. Atunci, a venit si Iisus din Galileea l ... Continuare »

Iubitor de învăţătura şi înzestrat pentru carte, Sf. Vasile şi-a îmbogăţit mintea cercetînd, rînd pe rînd, şcolile din oraşul său Cezareea, apoi din Bizanţ, mergînd şi la Atena, cea mai înalta şcoală din timpul său, unde a întîlnit pe Sf. Grigore de Nazians, cu care a legat o strînsă şi sfîntă prietenie.

A fost înălţat la scaunul de Arhiepiscop al Cezareei în anul 370, în vremuri grele pentru Biserică, cînd ereticii lui Arie şi Macedonie izbutiseră să aibă de partea lor pe însuşi împăratul Valens. Sf. Vasile a dus o luptă aprigă, cu scrisul şi cuvîntul, luminînd creştinătatea şi apărînd dogma Sfintei Treimi. Şi-a atras mînia împăratului şi a suferit multe prigoniri din partea lui, pentru apărarea acestei dogme de capetenie a creştinătăţii.

Sf. Vasile a îndreptat şi unele lipsuri ale monahismului din timpul său, chemandu-i pe monahi să se nevoiască nu numai în folosul mîntuirii personale, ci şi în folosul aproapelui. Este cel dintîi ierarh care a întemeiat, pe lîngă Biserică, azile şi spitale, în ajutorul celor săraci şi neputincioşi, îndemnînd pe cei înstăriţi să folosească ... Continuare »

“Sa mergem dar pana la Betleem,
sa vedem cuvantul acesta ce s-a facut
si pe care Domnul ni l-a facut cunoscut”
(Luca II, 15)

Iubiti intru Hristos Cel nascut, frati si surori,

Nasterea Domnului Iisus Hristos ne uneste astazi pe toti in sfintele biserici ca sa preamarim minunea ce s-a savarsit in Betleem pentru mantuirea noastra. Gandurile ni se indreapta cu evlavie spre Pruncul Cel dumnezeiesc, care a prilejuit noua si tuturor crestinilor bucuria cea mare a vietii.

Oriunde vietuieste, un suflet credincios tresalta astazi de bucurie, iar din inaltul cerului el aude glasul ingeresc de buna vestire pentru intreaga lume: “Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!” (Luca II, 14).

Zicem si noi, ca oarecand pastorii din preajma pesterii: “Sa mergem dar pana la Betleem, sa vedem cuvantul acesta ce s-a facut si pe care Domnul ni l-a facut cunoscut” (Luca II, 15).

Pe buna dreptate, cu multe veacuri inainte se vestise intruparea Fiului lui Dumnezeu. Proorocul Miheia prevestise aceasta cu vreo opt sute de ani inainte si aratase ca Betleemul va fi locul Nasterii. Asa s-a facut ca acest oras mic a devenit una din cele mai binecuvantate localitati din istoria credintei noastre.

Deoarece “in zilele acelea a iesit porunca de la Cezarul August sa se inscrie toata lumea” (Luca II, 1), Fecioara Maria impreuna cu Dreptul losif au venit la Betleem, pentru ca de aici li se tragea neamul. Plinindu-se, insa, timpul sa nasca, s-au adapostit intr-o pestera de la marginea orasului, deoarece n-au aflat alt loc de gazduire. Aici S-a nascut Pruncul Mantuitor. Aici, in pestera Betleemului, dreptatea si pacea s-au imbratisat.

... Continuare »

Acesta a fost din Betsaida, orasel pe malul lacului Ghenizaret, fiul lui Iona, din Galileea, si fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Inainte de a fi Apostol al Domnului, Sfantul Andrei a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. Dar, daca a auzit, a doua zi dupa Botezul lui Iisus in Iordan, pe dascalul sau Ioan, aratand cu degetul catre Iisus si zicand: "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan, 1, 29), Sfantul Andrei, lasandu-l pe Ioan, a urmat dupa Hristos, zicand fratelui sau Petru: "Am gasit pe Mesia, care se talcuieste Hristos" (Ioan, 1, 41). Si astfel, l-a tras si pe Petru spre dragostea lui Hristos. Drept aceea, Sfantului Andrei i se mai spune si Apostolul cel dintai chemat al Domnului. Si se afla in Scriptura si alte multe invataturi despre dansul.

Din zilele acelea, ca si ceilaiti Apostoli, Sfantul Andrei a urmat Mantuitorului, insotindu-l pe drumurile Tarii Sfinte, adapandu-se din izvorul nesecat al dumnezeiestilor descoperiri pe care le aducea Mantuitorul. A fost martor faptelor minunate savarsite de Domnul, s-a impartasit din cuvantul dumnezeiesc, datator de viata, al credintei celei noi intemeiata de Hristos, si, mai presus de toate, a vazut Patimile Domnului, a plans moartea Lui pentru noi si s-a intarit in credinta, in ziua Invierii.

La randul ei, Traditia Bisericii ne spune ca, dupa Inaltarea Domnului la cer si dupa Cincizecime, Apostolii au tras la sorti si au mers in toata lumea, pentru propovaduire. Atunci, acestui intai chemat, i-a cazut sortul sa mearga in Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu tinuturile din jurul Marii Negre, pana la Dunare si Scitia (adica Dobrogea noastra) si pana in Crimeia. Insa, a umblat in aceste locuri nu in grab ... Continuare »