Fiind taiat cinstitul cap al Sfantului Ioan Inaintemergatorul, l-a luat pe tipsie necurata jucatoare si l-a dus maicii sale, Irodiada. Iar ea, impungand cu acul limba Sfantului care mustra faradelegea lor, nu l-a dat sa-l ingroape odata cu trupul, pentru ca se temea ca nu cumva Ioan sa invieze cand capul lui se va lipi de trup si iar o va mustra. Deci, ea a poruncit ca trupul sa-l arunce, iar ucenicii, luandu-l noaptea in taina, l-au ingropat in Sevastia, cetatea Samariei. Insa capul l-a ingropat Irodiada, in curtea sa, in pamant adanc, la un loc ascuns si necinstit. Despre aceasta stia numai femeia lui Huza, economul lui Irod, cea cu numele Ioana, care se pomeneste in Evanghelia lui Luca. Aceea, avand jale de uciderea cea nevinovata a Sfantului Marelui prooroc Ioan si de batjocura ce se facuse cinstitului sau cap, l-a luat de acolo noaptea, in taina, si, punandu-l intr-un vas de lut, l-a ingropat in muntele Eleonul, unde era satul lui Irod. Cand a auzit Irod vestea despre Iisus, a gandit impreuna cu Irodiada, nu cumva a inviat Ioan? Cautand capul lui Ioan si negasindu-l, nu se pricepeau ce sa fie. Apoi a zis Irod catre casnicii sai despre Iisus: "Ioan pe care l-am taiat, acela s-a sculat din morti si pentru aceasta se lucreaza puteri prin el".

Dupa aceasta, trecand multa vreme, un barbat oarecare slavit, care era dintr-un palat imparatesc si crezuse in Domnul nostru Iisus Hristos, anume Inochentie, lepadandu-se de lume, a mers in Sfanta Cetate a Ierusalimului si, cumparand in muntele Eleonului locul acela, care altadata era satul lui Irod, a zidit acolo o chilie si, imbracandu-se in randuiala monahiceasca, vietuia dupa Dumnezeu. Vrand sa zideasca o biserica mica de piatra, a sapat un sant pentru temelie. Si, dupa dumnezeiasca randuiala, a gasit ... Continuare »

Se întîmplă minuni şi-n zilele astea !

În aceasta zi, pomenirea sfintilor mucenici Ermil si Stratonic
Acesti doi sfinti mucenici au trait pe vremea imparatului Liciniu (307-324).
Sfântul Ermil era diacon si, marturisind inaintea imparatului numele lui Hristos, mai intâi a fost batut cu toiege de arama peste fata.
Si cu toate ca era plin de rani, el indemna pe prietenul sau Stratonic sa nu se spaimânteze si sa-si tina firea, caci atunci când Ermil era batut cu toiege, Stratonic plângea de mila lui. Atunci au priceput calaii ca si el este de un gând si de o vointa cu Ermil. Deci, fiind intrebat de imparat, a marturisit ca este crestin. Atunci, batându-l si pe el, l-au aruncat impreuna cu Ermil, in apa Istrului, adica in Dunare, unde amândoi au primit fericit sfârsit.
Tot in aceasta zi, pomenirea cuviosului parintelui nostru Iacob cel din Nisibe, in Mesopotamia.
Cuviosul Iacob s-a nascut si a crescut in marea cetate a Nisibei. Si iubind viata cea pasnica si linistita s-a retras in munti si s-a supus vitejeste lipsurilor pustiului, vara fiind ars de soare, iarna chinuit de ger si de inghet. Hrana lui erau ierburile salbatice, bautura apa, cu masura, iar haina, un biet acoperamânt. În timp ce isi secatuia trupul in acest chip, dobândea multa hrana duhovniceasca pentru suflet. De aici ii venea indrazneala catre Dumnezeu si puterea de a vedea cele viitoare; iar din harul Duhului Sfânt a primit puterea de a face minuni. Trecând odata pe o carare, a vazut câteva femei stând fara rusine lânga un izvor. El a facut ca izvorul sa sece, iar femeilor le-a albit parul capului. Rugat fiind, a facut ca apa sa izvorasca iarasi, insa pe femei le-a lasat cu capul inalbit. Pe un judecator persan, ... Continuare »

Sfanta si Dumnezeiasca Aratare a Domnului Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos

Dupa intoarcerea Sa de la templul din Ierusalim, unde ramasese, la doisprezece ani, Domnul Iisus s-a aflat in Galileea, in cetatea Nazaret, unde a crescut, tainuindu-Si inaintea oamenilor puterea si intelepciunea dumnezeirii Sale, pana la treizeci de ani, ca necuviinta se socotea la iudei, ca cineva, inainte de treizeci de ani, sa tie randuiala de dascal sau preot. Pentru aceasta si Hristos, pana la atatia ani, nu a inceput propovaduirea Sa. Si vietuia in Nazaret cu Preacurata Maica Sa si cu Dreptul Iosif, care era tamplar, pana ce acela a fost viu, cu care impreuna se si ostenea la lucrul tamplariei. Iar murind acela, singur lucra cu mainile Sale, castigandu-si hrana lui si a Preacuratei Maicii Sale, din osteneala mainilor, ca sa ne invete pe noi a nu ne lenevi, nici a manca painea in zadar.

Si implinindu-se acei treizeci de ani si vremea dumnezeiestii Lui aratari venind, ca sa se arate lui Israel, cum zice Scriptura, atunci a venit cuvantul lui Dumnezeu catre Ioan, fiul lui Zaharia, in pustie, trimitandu-l pe el ca sa mearga si sa inceapa a boteza cu apa. Si i-a dat lui si un semn incredintat, dupa care putea sa cunoasca pe Mesia, Cel ce atunci venise in lume, precum singur Botezatorul ne spune, zicand: "Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis mie: deasupra Caruia vei vedea Duhul, pogorandu-Se si ramanad peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfant." Deci, ascultand Ioan cuvantul lui Dumnezeu, a venit in partea Iordanului, propovaduind botezul pocaintei, intru iertarea pacatelor, el fiind acela de care zisese proorocul Isaia mai inainte: "Eu sunt glasul celui ce striga in pustie: Gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui."

Si ieseau la dansul oamenii din toata latura Iudeii si a Ierusalimului si se botezau in raul Iordanului, de la dansul, marturisindu-si pacatele lor. Atunci, a venit si Iisus din Galileea l ... Continuare »

Iubitor de învăţătura şi înzestrat pentru carte, Sf. Vasile şi-a îmbogăţit mintea cercetînd, rînd pe rînd, şcolile din oraşul său Cezareea, apoi din Bizanţ, mergînd şi la Atena, cea mai înalta şcoală din timpul său, unde a întîlnit pe Sf. Grigore de Nazians, cu care a legat o strînsă şi sfîntă prietenie.

A fost înălţat la scaunul de Arhiepiscop al Cezareei în anul 370, în vremuri grele pentru Biserică, cînd ereticii lui Arie şi Macedonie izbutiseră să aibă de partea lor pe însuşi împăratul Valens. Sf. Vasile a dus o luptă aprigă, cu scrisul şi cuvîntul, luminînd creştinătatea şi apărînd dogma Sfintei Treimi. Şi-a atras mînia împăratului şi a suferit multe prigoniri din partea lui, pentru apărarea acestei dogme de capetenie a creştinătăţii.

Sf. Vasile a îndreptat şi unele lipsuri ale monahismului din timpul său, chemandu-i pe monahi să se nevoiască nu numai în folosul mîntuirii personale, ci şi în folosul aproapelui. Este cel dintîi ierarh care a întemeiat, pe lîngă Biserică, azile şi spitale, în ajutorul celor săraci şi neputincioşi, îndemnînd pe cei înstăriţi să folosească ... Continuare »

“Sa mergem dar pana la Betleem,
sa vedem cuvantul acesta ce s-a facut
si pe care Domnul ni l-a facut cunoscut”
(Luca II, 15)

Iubiti intru Hristos Cel nascut, frati si surori,

Nasterea Domnului Iisus Hristos ne uneste astazi pe toti in sfintele biserici ca sa preamarim minunea ce s-a savarsit in Betleem pentru mantuirea noastra. Gandurile ni se indreapta cu evlavie spre Pruncul Cel dumnezeiesc, care a prilejuit noua si tuturor crestinilor bucuria cea mare a vietii.

Oriunde vietuieste, un suflet credincios tresalta astazi de bucurie, iar din inaltul cerului el aude glasul ingeresc de buna vestire pentru intreaga lume: “Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!” (Luca II, 14).

Zicem si noi, ca oarecand pastorii din preajma pesterii: “Sa mergem dar pana la Betleem, sa vedem cuvantul acesta ce s-a facut si pe care Domnul ni l-a facut cunoscut” (Luca II, 15).

Pe buna dreptate, cu multe veacuri inainte se vestise intruparea Fiului lui Dumnezeu. Proorocul Miheia prevestise aceasta cu vreo opt sute de ani inainte si aratase ca Betleemul va fi locul Nasterii. Asa s-a facut ca acest oras mic a devenit una din cele mai binecuvantate localitati din istoria credintei noastre.

Deoarece “in zilele acelea a iesit porunca de la Cezarul August sa se inscrie toata lumea” (Luca II, 1), Fecioara Maria impreuna cu Dreptul losif au venit la Betleem, pentru ca de aici li se tragea neamul. Plinindu-se, insa, timpul sa nasca, s-au adapostit intr-o pestera de la marginea orasului, deoarece n-au aflat alt loc de gazduire. Aici S-a nascut Pruncul Mantuitor. Aici, in pestera Betleemului, dreptatea si pacea s-au imbratisat.

... Continuare »

Acesta a fost din Betsaida, orasel pe malul lacului Ghenizaret, fiul lui Iona, din Galileea, si fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Inainte de a fi Apostol al Domnului, Sfantul Andrei a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. Dar, daca a auzit, a doua zi dupa Botezul lui Iisus in Iordan, pe dascalul sau Ioan, aratand cu degetul catre Iisus si zicand: "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan, 1, 29), Sfantul Andrei, lasandu-l pe Ioan, a urmat dupa Hristos, zicand fratelui sau Petru: "Am gasit pe Mesia, care se talcuieste Hristos" (Ioan, 1, 41). Si astfel, l-a tras si pe Petru spre dragostea lui Hristos. Drept aceea, Sfantului Andrei i se mai spune si Apostolul cel dintai chemat al Domnului. Si se afla in Scriptura si alte multe invataturi despre dansul.

Din zilele acelea, ca si ceilaiti Apostoli, Sfantul Andrei a urmat Mantuitorului, insotindu-l pe drumurile Tarii Sfinte, adapandu-se din izvorul nesecat al dumnezeiestilor descoperiri pe care le aducea Mantuitorul. A fost martor faptelor minunate savarsite de Domnul, s-a impartasit din cuvantul dumnezeiesc, datator de viata, al credintei celei noi intemeiata de Hristos, si, mai presus de toate, a vazut Patimile Domnului, a plans moartea Lui pentru noi si s-a intarit in credinta, in ziua Invierii.

La randul ei, Traditia Bisericii ne spune ca, dupa Inaltarea Domnului la cer si dupa Cincizecime, Apostolii au tras la sorti si au mers in toata lumea, pentru propovaduire. Atunci, acestui intai chemat, i-a cazut sortul sa mearga in Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu tinuturile din jurul Marii Negre, pana la Dunare si Scitia (adica Dobrogea noastra) si pana in Crimeia. Insa, a umblat in aceste locuri nu in grab ... Continuare »

Despre presa laica si virtutile calugaresti

De la parintele SELAFIIL 

Părinte, e păcat să scrii în gazetele lumeşti? 

Dacă scrii despre Dumnezeu, apăi acelea-s bune. Numai dacă scrii de-ale lumii acesteia, nu-s bune. Dar dacă scrii contra la aiştia care merg împotriva lui Dumnezeu, acelea, da, îs bune.  ... Continuare »

Sfântul Nil, Izvorâtorul de Mir, din Muntele Athos s-a născut în Grecia, într-un sat numit Sf. Petru, dioceza Zakoneia. El a fost crescut de unchiul său, ieromonahul Macarie. La vârsta potrivită a fost tuns călugăr, apoi hirotonit ierodiacon şi mai târziu ieromonah.

Râvna pentru mai aspre nevoinţe monastice i-a călăuzit pe unchi şi nepot spre Muntele Athos, unde Macarie şi Nil au trăit în ascetism într-un loc numit Sfintele Stânci. După moartea Sf. Macarie, părintele Nil arzînd de zel pentru nevoinţele duhovniceşti mult mai aspre s-a retras într-un loc aproape inacesibil pentru orice fiinţă vie. La plecarea sa la Domnul în 1651, Sf. Nil a fost învrednicit de curgere bogată de mir vindecător, pentru care creştinii veneau să-l ia din cele mai îndepărtate ţinuturi estice.

Sfântul Nil lăsat în urmă o profeţie uimitor de corectă referitoare la care va fi starea Bisericii în mijlocul sec. al XX-lea şi la felul cum vor fi oamenii atunci. Printre invenţiile pe care le-a profeţit sunt telefonul, avionul şi submarinul. El a mai atras atenţia şi asupra faptului că mintea omului va fi întunecată de patimile trupului iar "necinstea şi fărădelegea vor prinde putere". Bărbaţii nu se vor mai distinge de femei din cauza "lips ... Continuare »

Noiembrie 22, 2007                                 
Astazi, 22 noiembrie, in jurul orei 02.00, a trecut la cele vesnice parintele Ioanichie Balan. S-a nascut la 10 februarie 1930, in Stanita, judetul Neamt.

Dupa efectuarea studiilor liceale, intre anii 1942-1949 la Liceul comercial din Roman a urmat cursurile Institutului Teologic Universitar din Bucuresti (1971 - 1975).

Frate in manastirea Sihastria (1949), este calugarit si hirotonit diacon in aprilie 1953. A fost casier, contabil si secretar, ghid la manastirea Sihastria (1949-1971), ghid si contabil-casier la manastirea Bistrita-Neamt (1971-1990).

Hirotonit ieromonah in anul 1979, hirotesit protosinghel in 1987 si arhimandrit in anul 1992, parintele Ioanichie Balan este cunoscut ca fiind unul dintre marii duhovnici ai ortodoxiei romanesti si autorul unor lucrari de referinta privitoare la monahismul romanesc.

Lucrari:

Patericul romanesc. Bucuresti, 1980, 736 p. (ed.a ll - a 1990, 708 p. tradus si in limbile greaca - 1984, franceza - 1986 si engleza- 1994)

Vetre de sihastrie romaneasca, Bucuresti, 1981

Convorbiri duhovnicesti, vol. I, Ed. Episcopiei Romanului, 1984,632 p. (tradus si in limbile greaca - 1995, italiana - 1991 , engleza - 1994); vol. II, aceeasi Editura, 1988, (reeditate in 1991 si 1993);

Marturii romanesti la locurile Sfinte, Ed. Episcopiei Romanului 1986, 576 p. (ed. a II-a sub titlul Pelerinaj la Locurile Sfinte, 1992)

Calauza ortodoxa in biserica, Iasi, 1992

Calauza ortodoxa in familie Iasi, 1993

Randuiala Sfintei Spovedanii si a Sfintei impartas ... Continuare »

Pomenirea Sfantului, Slavitului, Marelui Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de mir si facatorul de minuni (+303)

SfantulDumitru.com

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian Galeriu (284-311) si era fiul voievodului cetatii Tesalonicului, botezat in taina de parintii sai, de frica cruntelor prigoane impotriva crestinilor. Si il invatau parintii in camara cea ascunsa a palatului lor toate tainele sfintei credinte, luminandu-i cunostinta despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si milostenia cea catre saraci, savarsind, adica, faceri de bine, celor ce trebuiau. Si asa, Dimitrie a cunoscut adevarul din cuvintele parintilor sai, dar, mai ales, a inceput a lucra intr-insul darul lui Dumnezeu. Si tanarul crestea cu anii si cu intelepciunea, urcand ca pe o scara, din putere in putere. Si, ajungand la varsta cea mai desavarsita, parintii lui s-au dus din vremelnica viata, lasand pe tanarul Dimitrie mostenitor nu numai al multor averi, ci si al bunului lor nume.

Deci, Maximian imparatul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dansul pe fiul acestuia si, cunoscandu-i intelepciunea, l-a facut voievod in locul tatalui sau. Si a fast primit Sfantul cu mare cinste de cetateni, iar el carmuia cu multa vrednicie poporul, propovaduind pe fata dreapta credinta si aducand pe multi la Hristos.

Deci, nu dupa multa vreme, a cunoscut imparatul ca voievodul Dimitrie este crestin si s-a maniat foarte. Drept aceea, intorcandu-se biruitor dintr-un razboi cu scitii, Maximian a poruncit sa se faca praznice in fiecare cetate, in cinstea zeilor, si a venit imparatul si la Tesalonic. Si, Dimitrie fiind intrebat, de sunt adevarate cele auzite despre dansul, a raspuns cu indrazneala, marturisind ca este crestin si a defaimat inchinarea paganeasca. Si indata, imparatul a poruncit sa-l inchida in temnita, pana la incheierea jocurilor in cins ... Continuare »

Святой апостол Иаков, брат Господень

Дни памяти:  Январь 4 (70 ап.),  Октябрь 23,  Декабрь 31

Апостол Павел в послании к Галатам пишет, что вместе с апостолом Петром почитались столпами Церкви и апостолы Иаков и Иоанн. Святой Иаков был сыном Иосифа Обручника от его первой жены и потому в Евангелии называется братом Господним. Согласно преданию, Господь Иисус Христос явился ему после Своего воскресения и поставил его епископом Иерусалимской церкви. Таким образом, на долю апостола Иакова выпала особенная деятельность: он не путешествовал с проповедью по разным странам, как остальные апостолы, а учил и священнодействовал в Иерусалиме, имеющем столь важное значение для христианского мира. Как глава Иерусалимской церкви, он председательствовал на Апостольском соборе в Иерусалиме в 51 году. Голос его здесь фактически был решающим, и предложение, сделанное им, стало резолюцией Апостольского собора (Деян., 15 глава). Это обстоятельство имеет важное значение, ввиду притязаний католиков возвысить апостола Петра на степень главы Церкви для того, чтобы затем утвердить это главенство за Римским папой.

Значение апостола Иакова еще более укрепляла его подвижническая жизнь. Он был строгий девственник, не пил ни вина, ни других спиртных напитков, воздерживался от мяса, носил одежду только льняную. Имел он обыкновение уединяться для молитвы в храме и там коленопреклонно молился о своем народе. Он так часто простирался на землю в молитве, что кожа на коленях ... Continuare »